RISIPĂ ȘI SCRUM

Popa Ines Vanda

Cu lacrima pe buze din gara părăsită,

Îți cerni printre suspine tristețea în amiezi,

Nu te aud iubite, secunda e-mpietrită,

Ești anotimp al iernii, eu vis între zăpezi.

Nimic nu mă mai doare, azi nici nu te mai știu,

Te caut în zbor de fluturi, dar nu te mai găsesc,

Tu poate-ți amintești, mi-ai fost mereu târziu.

S-a frânt și infinitul prin care te privesc!

Chemarea-ți mi-e străină, de dor sunt dezlegată,

Răspunsul e în stele și-n toamne-ncărunțite,

Sunt zilele-nghețate și umbra ți-e uitată,

Doar ție-ți arde dorul în lacrimi obosite.

Nu știu ce ne desparte! Un nor de neînvins?

Dar e o moarte-n toate și tu o știi acum,

S-a destrămat și visul, iubirea mi s-a stins.

Te-am nins cu orhidee, risipă ești și scrum!