Angelina Nădejde
Sunt copacul ce-şi trăieşte
Viaţa-n plină bucurie
Căci îmi văd roadele coapte
Împlinind a mea menire.
Şi-mi sunt crengile aplecate
La furtuni şi negri nori
Şi mă dor când peste noapte
Se aşază aspre ploi.
Sunt cireşul care-şi plânge
Frumuseţea ce-a trecut
Şi aşteaptă primăvara
Să o ia de la-nceput.
Să-nflorească floare aleasă
Şi s- aştern bătut de vânt,
O ninsoare de petale
Mângâind al meu pământ.
Şi-n îmbrăţişarea caldă
Ce o fac cu-al meu veşmânt
Să-mi simt moşii şi strămoşii
Îngropaţi în lutul sfânt.
Să dau sfântă sărutare
Ca un cer de ploi răsfrânt
Căci îmi trag dorul şi seva
De la cei ce nu mai sunt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu