Angelina Nădejde
E
toamnă, iubite,
Afară
şi-n gând,
Sunt
frunza ce cade,
Iar
tu-mi eşti pământ;
Aştepţi
să te-acopăr
Cu
suflet şi dor
Şi
vrei să fiu iarăşi
Al
toamnei decor.
Nu
pot azi toamnei
Să-i
fiu o podoabă
Căci
frunza căzută
Pe
tristul pământ,
E
arsă de soare
Rănită
de ploi
Ucisă
iubite....
De
frigul din noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu