Bunget Marin
Mi-aş fi dorit o ţară…
C-o lume cât mai sinceră şi bună,
Ca pruncii… să nu moară
Striviţi de nepăsare şi minciună.
Mi-aş fi dorit o ţară…
Cu aurul… simbol de strălucire
Şi zestre milenară,
Nu poftă… la neghiobi, de-mbogaţire.
Mi-aş fi dorit o ţară…
Cu mame… lângă hărnicie, fericite
Ca timpul să nu piară
Pierdut printre atâtea griji trăite.
Mi-aş fi dorit o ţară…
Cu oameni bravi aşa cum au fost ieri,
Să se mai scrie iară
Romane noi cu Şoimăreşti şi Jderi.
Mi-aş fi dorit o ţară…
În care teama… nicicând să nu existe,
Să poţi la prag de seară
Să vezi natura fără clipe triste.
Mi-aş fi dorit o ţară…
C-o lume cât mai sinceră şi bună,
Ca pruncii… să nu moară
Striviţi de nepăsare şi minciună.
Mi-aş fi dorit o ţară…
Cu aurul… simbol de strălucire
Şi zestre milenară,
Nu poftă… la neghiobi, de-mbogaţire.
Mi-aş fi dorit o ţară…
Cu mame… lângă hărnicie, fericite
Ca timpul să nu piară
Pierdut printre atâtea griji trăite.
Mi-aş fi dorit o ţară…
Cu oameni bravi aşa cum au fost ieri,
Să se mai scrie iară
Romane noi cu Şoimăreşti şi Jderi.
Mi-aş fi dorit o ţară…
În care teama… nicicând să nu existe,
Să poţi la prag de seară
Să vezi natura fără clipe triste.
Mi-aş fi dorit o ţară…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu