Bunget
Marin
Am
cunoscut iubirea când nu ştiam s-o strig,
În
mâna sfânt-a mamei ce mă-nvelea de frig.
În
ochi-i plini de lacrimi, în grijile-i tăcute,
Când
sufletu-mi de înger ştia să o asculte.
Am
cunoscut-o apoi în cântul ciocârliei,
În
floarea de alun... şi-n foşnetul câmpiei
În
strigătul de frate şi grija de bunic,
În
primul fir de iarbă şi-n greierul cel mic.
În
picături de ploaie, în roua de pe flori,
În
geana răsărită a soarelui din zori.
Iubirea
stă să cadă pe stelele din cer
Şi
este-acolo, sus, şi-n zori când ele pier.
Câtă
iubire, Doamne, ai pus pe lângă noi!
Dar
orbi cum suntem azi şi-n suflete prea goi,
Împovăraţi
de griji, sau gând de-navutire,
Nu
ne mai pasă Doamne... călcăm peste iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu