Angelina
Nădejde
De-ai
fi ramas cu mine când au plecat cocorii,
Ţi-aş
fi cântat în noapte pe strune de vioară,
O
simfonie-albastră, împrăştiindu-ţi norii
Când
ploile tristeţii ar fi-nceput s-apară.
Te-aş
fi făcut vioară şi ca un acordor
Vindecător
de mana durerilor din tine,
Pe
corzile bolnave din sufletul algor
Turnam
cu grijă mirul iubirii să te-aline.
Cu
trupul meu arcuş, secătuit de dor,
Ai
fi cântat din nou cu patimă şi sete,
Doar
armonia vieţii, iar focul dirijor
Incandescent
în noi cu flăcari violete.
Dar
ai ales să pleci, prea lesne şi departe,
Pierdută-i
partitura cu muzica dorinţei,
În
mine mor izvoare de tine necântate
Şi-n
locul lor rămâne doar hăul neputinţei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu