Aura Popa
Când paşii ţi s-au rătăcit de lună
Clevetitoare stele-au uneltit.
Te-ai lăsat prins, ele te-au dus de mână
Înspre o altă boltă. Te-au momit
Scriind cu-o cretă despre fericire
Pe zarea îmbibată de apus.
Chiar ţi-au promis o mare de iubire
Doar să-ţi desprinzi privirile de sus
Şi să te laşi purtat de întâmplare
Pe-un val de timp brodat cu risipiri.
Te-ai şters la ochi cu umbre de uitare
Şi le-ai urmat…Acum de ce te miri
Că luna ta a devenit amară?
Regretele de azi n-au niciun rost.
Răsare-n viaţa ta seară de seară
Dar nu-ţi mai vede raiul cum a fost...
Clevetitoare stele-au uneltit.
Te-ai lăsat prins, ele te-au dus de mână
Înspre o altă boltă. Te-au momit
Scriind cu-o cretă despre fericire
Pe zarea îmbibată de apus.
Chiar ţi-au promis o mare de iubire
Doar să-ţi desprinzi privirile de sus
Şi să te laşi purtat de întâmplare
Pe-un val de timp brodat cu risipiri.
Te-ai şters la ochi cu umbre de uitare
Şi le-ai urmat…Acum de ce te miri
Că luna ta a devenit amară?
Regretele de azi n-au niciun rost.
Răsare-n viaţa ta seară de seară
Dar nu-ţi mai vede raiul cum a fost...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu