Maria
C. Maria Ciumberică
Între
minus şi plus Infinit
sunt
gările, în care am coborât...
…
la
fiecare trecere.
Şi
pe ale căror peroane,
(...
de fiecare dată),
nu
mă aştepta nimeni.
Între
ieri şi Astăzi,
e
un ocean de suferinţă
hămesită,
care îmi vrea
trupul
sfârtecat.
Între
Viaţă şi moarte
sunt
întrebări şi răspunsuri,
care
îmi vor zidirea.
Între
minciună şi Adevăr
îmi
zbat tâmpla obosită...,
să
nu-mi pierd conştiinţa.
Între
Cer şi Pământ
s-a
agăţat Roua Dimineţii
care
se vrea sosită.
Între
deznădejde şi Iubire,
mă
aştepţi tu,
să-mi
porţi paşii către ziua de Mâine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu