Netăinuire

Vasile Neagu-Scânteianu

Degeaba-ţi zici în minte că eşti bun,

Că poţi să faci ce altul nu ar face,

Că poţi surpa şi munţi de ţi se-opun-

Şi cu rivalii tăi ... tu n-ai căzut la pace!

Acestea nu-s dovezi de bunătate,

Ci poate de orgoliu şi tărie,

Când poţi să ieşi biruitor în toate-

Nu bunatate ai, ci doar... zădărnicie!

Acestea-s doar impulsuri şi un lustru,

Ce-l afişezi în lume ca pe-o mască,

Căci în lăuntrul tău tu taci ''ilustru''-

Când golul ce-i în tine se tot cască!

Cu golul ăsta nu poţi să te mai lupţi,

Şi nici nu ştii de poţi să îi faci faţă,

Că n-ai temeiuri cu care să-l înfrunţi-

Căci golul e... alt Tu,cu chip de ceaţă!

Cel bun ,,spală piciorul''durerilor la alţii,

Şi lăcrimează sincer la chin şi nedreptate,

Îşi ţine-n frâu egoul,departe de ovaţi-

De ranguri,de averi şi de păcate!

El este plin în el şi nu dă lupte,

Şi dăruişte făr' să sărăcească,

Mută şi munţii fără să îi surpe-

Şi izbândeşte fără să-şi dorească!