Un sat cu porţile deschise

Neculce Dorina

am crescut într-un sat cu portile deschise

uneori paşi lui sacadaţi spărgeau liniştea dimineţilor

e moş niculae îmi ziceau fraţii mei ar trebui să îi zicem

despre ţigări

să nu mai fumeze

moş niculae pătrundea fantomatic

prin uşile deschise

obrazul lui pământiu începea

să semene a moarte

ehei ce ştiţi voi

aş fi fost mort demult

demult de pe la vreo doi ani

am început a fuma culegând mucuri de ţigară

de pe moşia boierului şi tuşeşte tuşeşte plin

din tot pieptul

se desprind

zeci de omizi

leneşe crăpate

i se întind peste buze

moş niculae nu schiţează nici un gest

doar îşi întoarce faţa spre cimitir

acolo

acolo sunt cu toţii

nu pot să mai stau

se ridică pare un exorcizat

încă tulburat de văpaia nopţii

şi nu am mai auzit de el

din clipa aceea

doar mâna lui uscăţivă

ne mai bate

în miez de noapte

cu degetele descărnate

cere o ţigară