Cristian
Ţîrlea
Motto:
Ce
harababură în singurătatea-mi...
Acasă,
nimeni.
Nimeni
să-mi dea de știre că sunt așteptat.
Fie!
Fantasmagorică
iubire.
Fabuloasă
emulație.
Fictivă
sfiiciune.
Formală
identitate.
Insipidă
dorință.
Incoerentă
idee.
Infatuată
născare.
Estetică
mască.
Emfatică
ironie.
Eronată
naivitate.
Emancipată
ereditate.
Eram
între doi copaci...
Unul
frumos și unul urât, cu crengi.
Am
adormit, în Soarele născând, cu urâtul.
Ce
binefăcătoare umbră!
Acum
suntem între doi copaci frumoși.
Te
iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu