Adriana
Achihaei Botez
Flori
de gheaţă mi-e sufletul
Venit
la focul dragostei
Să
se topească bătând
la
uşa casei tale.
Nici
macar nu ştiu
dacă
mă aştepţi ..sau nu.
Am
căutat peste tot adevărul
În
faţa adevărurilor sugrumate
de
trecerea timpului
Dar
oare ce poate fi mai frumos,
decât
adolescenţa?
De
la tandreţea de atunci ,
şchiopătam
amândoi.
Când
ne-am jurat iubire veşnică
În
faţa sfinţilor .
Port
în braţe iubirea aceea ..
a
ta, a mea,
La
întretăierea drumurilor noastre,
apare
speranţa, cu soarele dimineţii.
Te
văd pe tine timid,
Luându-mi
mâna şi strângând-o
ca-ntr-un
cleşte, îmi spui:
-
nu-ţi mai dau drumul!
Nimic
mai măreţ decât spectacolul
pe
care-l trăim..mai aproape de Zei
Dincolo
de fereastra destinului
există
un echilibru
O
lumină ce ne orbeşte şi sărim
unul
în braţele celuilalt
Căutând
ce am lăsat în urmă,
când
şchiopătam, IUBIREA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu