Lazar
Violeta Sabina
Privește
iubite, a-nceput din nou să ningă
Fulgi
de catifea peste amintirea noastră,
E
iarnă afară da-n suflet este primăvară,
Razele
din mine până la tine vor s-ajungă.
E
noapte-n ziua ce lipsește din calendare,
O
dată anume scrisă pe o filă neînsemnată,
Descrie
o poveste veche ce n-a fost trăită,
Decât
în bătaia inimii stinsă-ntr-o suflare.
Am
adunat la piept fulgi albi de speranță
Și
i-am cristalizat, gerul să nu-i rănească,
Așteptând
anotimpul fără timp să treacă
Și-mpreună
să ne bucurăm de o nouă viață.
În
lumea mea astrală nimic nu ne desparte,
Dar
viața pe pământ e crudă și nedreaptă,
De
prea multe legi iubirea-i mereu umbrită,
Dar
inima de reguli nicicând n-o s-asculte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu