Rodica
Elena Lupu
Atâta
frig s-a condensate în aer
Şi-atâta
întuneric în pământ,
Prin
rumeguşul iernii vântul taie
Mici
fulgere în vidul pal dansând.
Norii
se ţin în cârje de ninsoare
Vag
timpul ţesătura şi-o complică,
Contururile
ard în îngroşare
Sub
marea de lumini cu ochi de sticlă.
Culorile
sunt reci şi părăsite,
E
o aversă de metale gri,
Largi
voaluri indigo cad împietrite,
Sub
răsuflarea serii albăstri.
Atâta
timp s-a condensate în aer
Şi-atâta
necuprindere-n cuvânt
Prin
zaţul depărtărilor mă-ncaier,
Cu
umbra mea, în vidul pal dansând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu