Iisuse, te-am uitat!

Petre Violeta

Nici pietrele nu muşcă din pielea subţiată,
Nici cactuşii nu-nţeapă călcâiul de ruşine
Când vorba luminoasă îi este-nmiresmată
Cu rugile în lacrimi, şi cu urări de bine...

Se plimbă-n lumea largă, călare pe-un asin,
Cu haine zdrenţuite, cu roşcove şi pâine...
Din apa de fântână , curată face vin
Şi din secunda veche, uitată face mâine...

El are vocea blândă, ce mângâie dureri,
Din moarte îi învie pe cei nepăcătoşi,
Iar păcătoşii-şi plâng greşelile de ieri.
Noi, de iubire suntem, Iisuse, azi setoşi...

Şi de Lumina sfântă născută-n suferinţă
Cu moartea ta pre moarte călcând spre nemuriri.
Iertarea de păcate , şi calea spre Credinţă
Sunt daruri azi uitate şi oarbe în priviri...

Te vindem ca şi-atunci, căci am uitat urgia
Ce s-a dezlănţuit în ceruri şi în om.
A doua coborâre de Sus a Lui Messia
Ne va strivi mândria şi mugurii din pom...

Nu merităm ce-avem , nu ştim să preţuim
Viaţa ce-am primit la ceas de răstignire...
Iisuse, te-am uitat, ai cui suntem nu ştim!
Nici unde ne-ndreptăm şi nici spre ce zidire...