Clasicism

Ion Caraion

Am să mă întorc la voi, sunt sigur...Într-o zi
vom fi-mpreuna iar, Virgil, Horaţiu.
La fel de trişti sau detaşaţi de spaţiu
vom scrie cărţi cu vin pe bani şi ne-om iubi.

Purtaţi prin bâlciuri noaptea ori scuipaţi
-Hristoşi ologi de visuri şi femei –
când fructe cad bolnave-n anii mei,
am să mă-ntorc la voi ca sângele-ntre fraţi.

Ne-om lua în braţe, inşi de promoroacă,
să bem vulgar cu-Ovid, cu Juvenal;
vezi, uneori o foame ca un bal
de ape-mi urcă-n piept şi mă îneacă.

Aş vrea atunci – pe străzi trec dimineţi şi trec femei –
Se coc în mine roadele sălcii,
am să mă-ntorc la voi, sunt sigur, într-o zi
cu-alcool să chefuim barbar, nemernici zei,

Şi-n dimineţi de alte somnolenţe
când, iarba-a fiarii-n piept ni te înscauni
noi să pornim urcaţi în diligenţe
prin bungetul pădurilor de fauni.

În revărsarea verdelui, solară,
cu muntii-n cârcă – doldora de lână,
să ne-ntâlnim cu Pan lângă fântână
-piraţi de mări ucişi a doua oară...

Mi-i dor de voi că de-o religie nouă,
Terențiu, Flaut, Marc Antoniu, Staţiu,
sunt iar bolnav de cantece-n nesaţiu
v-aş săruta pe pleoapele-amândouă,

şi v-aş culca alăturea... În mine
pe pajişti brune fi-v-aşi fi răcoare
ciorchinii simplităţii (copţi la soare)
să plouă-n noi ca-n largurile virgine.

Când doar tăcerea varsă-n ochi mister.
blazaţi de-atâtea palide şabloane –
noi cei flămânzi de-adânci Mediterane
să emigrăm spre noul Finister.