Perle (2)

Colin Falconer

Pentru Rones. Perla cautata de mine


Nu pot sa mor daca nu mi-a venit ceasul.
Zicala obisnuita printre cautatorii de perle japonezi din Broome.


Viata ei secreta. El venea noaptea, noaptea târziu, si vorbeau soptit pe întuneric înconjurati de mirosul de tutun al camasii lui si cel de frangipani din aer, de zumzetul miilor de insecte, de caldura lipicioasa adusa de Sezonul Ploilor. Putea sa-i vorbeasca despre orice asa cum nu mai vorbise cu nimeni în toata viata ei.
Odata, stând amândoi în tacere ca doi prieteni, ea îl întreba daca îi e vreodata frica.
— Frica? Un barbat nu-si permite sa simta frica.
— Nu le e tuturor frica de ceva?
— Tie de ce ti-e frica, frumoaso?
Ea observa ca-i întorsese întrebarea. Dar lasa lucrurile asa.
— Mi-e frica sa nu fiu prinsa în cursa unei casatorii cu un barbat pe care nu-l iubesc. Îmi e frica sa nu pierd în viata toate persoanele la care tin cu adevarat.
El îi atinse mâna în întuneric. Ea se înfiora toata.
— Toti cei pe care i-am iubit m-au parasit. Mama. Fratii mei. E ca un blestem.
— Dar Flynn? Nu-l iubesti?
— Uneori da, raspunse Kate.
El îsi rula o tigara cu mâna libera. Avea mâini mari dar degetele erau iuti si agile, în ciuda staturii lui. Un chibrit pâlpâi în întuneric si ea simti aroma patrunzatoare de fum de tigara în timp ce el fuma.
— Ce vrei de la viata, Kate?
— Vreau sa fiu iubita. Si nu vreau sa mor în orasul acesta oribil, ca fratii mei si ca mama.
Nu parea prea mult. Dar ea nu stia cum va reusi sa obtina asta. Cum va pleca din Broome? Poate daca se casatorea cu cineva la fel de bogat ca George, acela o va duce sa locuiasca în Perth. Nu chiar culmea aspiratiilor ei.
— Dar tu, Cam?
— Stii ce vreau eu.
— E si o femeie inclusa?
O tacere neclintita. Stia ce întreba ea de fapt.
— Flynn ar chema politia daca ar sti ca macar îti vorbesc.
— Pai, i-ai spart nasul. Nu ca nu i s-ar mai fi întâmplat înainte. Dar ai putea sa îngropi trecutul daca ai vrea.
— De ce as vrea asta?
— De dragul meu.
El nu-i raspunse.
De fapt ea stia ca nici macar n-ar trebui sa stea acolo cu el. Era o lipsa de loialitate fata de tatal ei si ar fi o pata pe reputatia ei daca ar afla cineva. El îl umilise pe Flynn în public si-l atacase. Unde-i era mintea?
Dar daca spusese adevarul despre perla? Îl iubea pe Flynn dar era genul de lucru de care-l credea capabil. Dar era tatal ei si cu asta basta.
— Trebuie sa plec, zise el brusc, topindu-se în întuneric fara sa-i dea macar un sarut.
Ea îl privi plecând, simtind tot atâta usurare cât regret.

* * *

Tom Ellies nu lucra la o perla decât dupa ce o examina în lumina blânda a zorilor. Spunea ca doar atunci îsi dezvaluia secretele, îsi arata striatiile si vârtejurile cu claritate.
Flynn îl privea în timp ce el întorcea perla încet între degetul mare si aratator si-l auzi scotând un suspin usor care putea sa nu însemne nimic. Flynn zvâcni ca un cal salbatic.
— Ei? zise el aplecându-se catre Ellies. Ei?
Fluturând mâna nerabdator, Ellies îi facu semn sa taca. George îl batu pe Flynn pe umar.
— Lasa omul sa-si faca treaba, Patrick.
Ellies lasa perla sa cada pe o bucata de catifea neagra. O rostogoli cu degetul ca sa-i observe forma. Daca se rostogolea lin însemna ca e perfect rotunda, de cel mai bun si mai valoros tip. În cele din urma Ellies îsi scoase lupa de la ochi:
— Ai noroc. Probabil.
— Probabil? facu Flynn.
Mâinile îi tremurau si rasuflarea îi duhnea a ginul pe care-l bause toata dimineata ca sa se întareasca pentru momentul chinuitor al curatarii perlei.
— Probabil. Uneori perla are un defect. Uneori defectul merge pâna în centru si nu se poate face nimic. Nu poti sa distrugi defectul fara sa distrugi si perla. Exact ca si cu omul.
„Al naibii, cum filozofeaza!” Flynn simtea ca-i vine sa-l strânga de gât pe nemernic. Vroia doar sa stie cât valoreaza blestemata aia de perla.
Ellies se întoarse la lucru cu unealta simpla care era tipica meseriei lui: o pila în trei muchii, cu un capat vârât într-un dop de sampanie. Flynn si Niland îl urmareau abia îndraznind sa respire, în timp ce primele farâme stralucitoare de perla cadeau pe masa.

* * *

Ellies îsi îndrepta spatele cu un oftat si sterse perla cu o batista de matase pe care o scosese din buzunar.
— Ei? zise Flynn.
Ellies puse perla pe masa.
— Ai noroc, noroc din acela mare — sovai un moment — cinci mii de lire.
Flynn se prabusi pe scaun de parca ar fi fost împuscat. George îsi linse buzele, ca un câine cu ochii pe o bucata de carne. Întreba:
— Cât as lua pe ea în Europa?
— Probabil de doua ori pe-atât. Mai mult. Cine stie? Unii ar plati oricât pe-o piatra ca asta.
George ridica de la picioare servieta de piele maro si scoase carnetul de cecuri.
— Multumesc foarte mult, domnule Ellies. Cred ca astazi va meritati comisionul.

* * *

George închise usa biroului si se duse la seiful de metal din colt. Dupa ce o încuie acolo pe Regina Nordului se duse la dulapiorul cu bauturi si scoase o sticla de gin.
— E cam devreme, înca dimineata, dar cred ca se cuvine sa sarbatorim.
Puse pe birou doua pahare si turna o doza serioasa de gin în fiecare:
— Un toast. Pentru Regina Nordului!
— Pentru Regina Nordului, repeta Flynn, golindu-si paharul pe care îl întinse ca sa fie umplut din nou.
George îi turna lui Flynn mai mult gin, apoi lua carnetul de cecuri si stiloul.
— Cinci mii de lire minus comisionul domnului Ellies… asta înseamna patru mii, sapte sute cincizeci de lire.
Rupse fila de cec din carnet si îl împinse peste birou:
— Nu-i rau pentru o zi de munca, Patrick batrâne. Ce-ai de gând sa faci cu profitul tau? Presupun ca o sa mai cumperi niste vase.
Flynn îsi vârî cecul în buzunarul de la vesta si îsi trecu palma cu afectiune peste el. Îsi încrucisa picioarele si se lasa în spate pe scaun.
— Asta ar fi ceva cam prea batator la ochi, nu crezi? Nu vreau ca McKenzie sa-mi sufle în ceafa.
Vânataile din jurul ochilor începusera sa se vindece si se transformasera în niste pete respingatoare de un galben mustar ca si galbenusul de ou patat de vine sângerii. Fata lui i se paru lui George foarte amuzanta, ca o salata care se vestejeste la soare.
— De ce rânjesti? se enerva Flynn.
— De nimic, batrâne. Îi zâmbeam doar Doamnei sansa. E o amanta capricioasa.
— Chiar asa.
— Deci, ce spuneai c-o sa faci cu banii…
Flynn batu încet darabana pe bratul fotoliului cu vârful degetelor.
— Sunt cam batrân ca sa mai merg pe mare. Si pe urma, dupa cum mi-ai spus chiar tu, mersul afacerilor se schimba. Nu mai e vremea celor care vâneaza norocul. Viitorul le apartine oamenilor de afaceri seriosi, asa ca tine… si ca mine.
— Hai, descarca-ti gusa, Patrick. Simt cum clocesti ceva în creierul ala diabolic al tau!
— Vreau sa învestesc în „Niland si Asociatii”.
— Zau?! Ai vorbit cu tata despre asta?
— Cu tatal tau? Nu el reprezinta viitorul companiei, tu esti „Niland si Asociatii” acum!
George observa cu placere încercarea intentionata, desi stângace, de a-i face un compliment. Ridica sprâncenele:
— Asa crezi?
— El stie de mica afacere pe care tocmai am încheiat-o?
— Sigur ca nu.
Flynn ridica din umeri:
— Deci asta e, baiete.
Zâmbetul lui George îi îngheta pe buze.
— Doar nu te gândesti sa ma santajezi, nu-i asa?!
Flynn râse scurt, de parca ar fi latrat.
— Sunt sigur ca taica-tau o sa fie încântat când o sa auda ce profit ai facut pentru Niland si Asociatii.
Desigur, era o minciuna, iar Flynn o stia foarte bine. Daca Henry ar fi aflat vreodata ca fiul lui era implicat în comertul cu bunuri furate l-ar fi biciuit.
— Uite cum sta treaba. Sunt prea batrân ca sa mai ies pe mare. Si pe urma, în Europa o sa fie în curând razboi. Orice prost poate s-o vada. Kaiserul se pregateste de lupta. Si ce va însemna asta pentru afacerile cu perle?
— S-ar putea sa le întrerupa o vreme.
— O sa le distruga! zise Flynn batând cu pumnul în birou. Ma gândesc sa lupt pe doua fronturi. Vroiam sa-mi cumpar o ferma în sud. Am ceva experienta de fermier de dinainte de a ma lansa în afacerile cu perle.
— Fermier, Patrick? De ce naiba vrei sa faci asta?
— Gândeste-te, baiete! E la fel de sigur ca o mina de aur. Razboiul înseamna uniforme, iar uniformele înseamna lâna!
George ridica din sprâncene. Poate ca Flynn avea un fir.
— E o propunere interesanta. Continua.
— Vreau sa fac lucrurile la scara mare, o ferma cu douazeci de mii de oi, poate si mai multe. Dar am nevoie de parteneri, desigur, si aici intervine „Niland si Asociatii”. Devii partenerul meu din umbra si daca vine razboiul, ne îmbogatim amândoi.
— Si daca nu e razboi?
— Gândeste-te la asta ca la o protectie pentru afacerea cu perle.
Niland ramase multa vreme tacut. Când în cele din urma vorbi, îsi masura cu grija cuvintele:
— S-ar putea sa mearga. O sa vorbesc cu tata despre asta, desi nu pot fi sigur de cum va reactiona.
Dar George stia exact cum va reactiona tatal lui. Cu dispret.
— Desigur, exista o cale sa-ti faci oferta irezistibila, daca vrei.
— Si care ar fi?
George se apleca înainte. Zâmbi si nasul i se încreti.
— Ce-ai de gând cu micuta Kate? Doar nu te astepti ca o fata inteligenta si vulcanica asa cum e fiica ta sa stea la o ferma de oi în mijlocul pustietatii, nu-i asa?!
Deodata, Flynn îsi pierdu din siguranta:
— E o fata încapatânata, George.
— Dar cu siguranta nu atât de încapatânata încât sa sfideze dorintele tatalui ei…
Flynn paru îngrijorat.
— O sa-ti las tie sarcina asta, zise George sarind în picioare si punând carnetul de cecuri înapoi în sertar. Tu lasa-ma pe mine sa duc afacerea la bun sfârsit.
Flynn îsi termina ginul si întinse paharul sa mai primeasca bautura. George ignora paharul întins si se scula:
— Mai bine sa ne întoarcem la munca. Avem multe de facut, si puse sticla de gin înapoi în dulapior. La revedere, Patrick.
— Ai dreptate, baiete, zise Flynn.
Zâmbi larg si pleca. George îl urmari cu privirea cum se urca în sareta. „Credeai c-o sa renunt usor la tine. Dar stii cum se spune: totul e permis în dragoste si în razboi.”.


Liddy Punyulpilpil mormaia suparata cu voce joasa în timp ce ridica de pe masa vesela de la cina. Kate întreba:
— Ce s-a întâmplat, Liddy?
— Nu-i bine, bombani Liddy.
— Ce nu-i bine?
Liddy îsi coborî si mai mult vocea desi nu era necesar. Nu mai era nimeni acasa. Flynn nu se întorsese înca. Erau toate sansele sa fie la hotel bând si jucând la carti profitul sezonului de pescuit.
— Vaz ca-l ai drag, zise Liddy dând ochi peste cap. Vaz ca-l ai drag pa sefu’ al alb.
Kate o apuca de mâna. Liddy fusese convertita de curând de catre misionarii bisericii catolice locale si de atunci tânara bastinasa bandi îsi dedicase viata vânarii oricarui fel de pacat.
— Ce?! Ce-ai vazut?
— Vaz ce sa-ntâmpla noaptea. Am ochi.
— Sa nu spui nimanui despre asta, ai auzit?!
Liddy clatina din cap:
— Tot e pacat!
Kate o ameninta cu degetul.
— Daca-i spui lui stapânu’ Flynn te trimit în locul acela fierbinte unde e stapân Necuratu’, ma auzi?
Liddy nu paru impresionata. Se înclina si pleca în bucatarie, mormaind despre lucrurile rele care se vor întâmpla. Kate auzi vasele prabusindu-se în chiuveta. Lovi iritata masa cu mâna si iesi afara.
Sezonul ploilor era foarte aproape. Nori negri, amenintatori, se adunau la orizont si fulgerul despica cerul ca un bombardament de artilerie îndepartat. Nu erau stele, iar norii pareau destul de aproape ca sa fie atinsi. Kate astepta.
Cam venea în fiecare noapte, la o ora dupa lasarea întunericului. Daca tatal ei era acasa, un lucru destul de rar în perioada asta, ea ramânea pur si simplu în casa si privea la fereastra dormitorului cum vârful tigarii lui straluceste în gradina. Daca ea nu iesea, el îsi fuma tigara si pleca. Dar în majoritatea noptilor, ea îl astepta pe veranda întunecata si stateau unul lânga celalalt pe trepte vorbind mult în noaptea linistita.
Îi placea sa vorbeasca cu el pentru ca îi aducea aproape o lume întreaga, lacurile reci, întunecate ale Scotiei pâna la vaile adânci si verzi ale muntilor Lacepede. Ascultându-l, putea aproape sa simta lâna aspra a puloverelor pe care le purtau pe sub costumele de scafandru, povara cizmelor de plumb din picioare sau sa auda suieratul bulelor de aer în valvele castii.
Îi placea ca el nu o domina, ca tatal ei sau ca George. Îi asculta parerile, nu o ridiculiza si nu o trata ca pe un ornament sau ca pe o menajera putin mai educata. Vazuse locuri dupa care ea tânjea: Glasgow, Londra, Inverness, Singapore, Hong Kong, Manila.
Dar ce-i placea cel mai mult era felul în care o privea în timp ce-i vorbea despre toate acestea. O dorea, ea stia asta, si mai stia ca nu se va multumi totdeauna doar sa stea de vorba. Lucrul asta o speria si o fermeca deopotriva.
Kate astepta. În sfârsit îi vazu tigara stralucind în întuneric. Simti în pântece o încordare familiara, în acelasi timp frica si dorinta. El pasi în lumina:
— Tata nu-i acasa, zise ea. Vino sus.
Treptele verandei scârtâira sub pasii lui.
— Kate.
Ea îl lasa s-o sarute, iar buzele lui arsera. Simti ca i se opreste rasuflarea. Îi simti caldura si avu pornirea sa-l striveasca la pieptul ei dar rusinea o opri. Nu se cuvine ca o femeie cumsecade sa aiba asemenea gânduri.
— Pentru asta traiesc, sopti el.
— Si eu.
— Tatal tau e la hotel?
— Da. Dar trebuie sa fim atenti. Liddy te-a vazut.
— Liddy?
— Menajera noastra. Crede ca esti diavolul.
— Fac tot ce pot sa-i seman, rânji el.
Cam îi cuprinse talia cu mâinile. Ea îngheta. Nici un barbat n-o atinsese atât de intim.
— Ah, oare ce crezi despre mine?
— Stii ce cred.
— Sunt o târfa.
— Pentru numele lui Dumnezeu, nu esti o târfa! De unde ti-a venit ideea asta?
— Te las sa ma saruti, sa ma atingi. Ce fel de femei fac asta?
— E un lucru normal între un barbat si o femeie.
Era? Kate se îndoia. E un lucru asa de natural. Ea nu stia nimic. Stia ca multi barbati, chiar si tatal ei uneori, aveau niste dorinte indecente pentru femeile din barul de la Hotel Roebuck dar apoi vorbeau despre ele fara respect si nimeni nu s-ar fi gândit sa se însoare cu una din ele. Ei i se parea ca poti fi fie o fata care se distreaza si e tratata ca un gunoi pentru asta, fie o fata care se marita.
Nici macar nu stia ce fac barbatii si femeile împreuna, desi dorea din tot sufletul sa afle. Daca tatal ei ar fi stiut ca se gândea la asta uneori, probabil ar fi murit de rusine.
O trase mai aproape. Trupul ei lua foc; auzea tunetul amenintator în departare, simtea arsita noptii, arsita dorintei. El stârnise nu numai dorinta, ci si mânia si sentimentul singuratatii din ea. Blestemat sa fie tatal ei, betiile, furiile si minciunile lui! Ce blestem ca Dumnezeu îi rapise mama si fratii! Blestemata fie lumea în care se nascuse femeie si traia ca sa fie lasata acasa, sa se framânte si sa simta plictiseala si frustrare vazând prostia barbatilor!
Îi simti mâna pe pieptul ei si asta îi taie respiratia. Nimeni n-o atinsese vreodata acolo. Murea de placere, ca un cal scapat din frâu. O sa mearga drept în iad pentru asta. Dar oare de ce, deodata, nu parea un pret prea mare?
— Nu, Cam, sopti Kate. Nu.
Si-o imagina pe mama ei privind din zona întunecata a verandei. Trebuia sa puna capat la asta chiar acum. Deja îi permisese sa ajunga prea departe.

* * *

Furtuna, cunoscuta ca cock-eye bob, începu cu un vuiet, exact dupa miezul noptii. Vântul izbi obloanele si usile din toata casa.
Kate se ridica din pat si se strecura în chimonoul negru de matase. Se duse la fereastra si o închise împotriva vântului si a ploii. O clipa camera fu luminata de un fulger si ea zari corpul gol al lui Cameron tolanit pe pat, cu fata în sus.
„Oh, Doamne, ce-am facut?”
Daca tatal ei ar afla vreodata ar ucide-o. Trebuia sa fie virgina în noaptea nuntii. Iar acum îsi daruise virtutea unui om care îl ura si-l numea dusman. Numai asta era un pacat de moarte; în plus, o facuse în propria lui casa! Chiar daca Flynn nu-i descopera perfidia, cu siguranta Dumnezeu stie deja. E condamnata pe viata. O târfa, ca orice alta fata ieftina de ia barul din oras.
Si totusi niciodata nu se simtise atât de vie.
Auzi alt trosnet de afara si mai întâi crezu ca vântul daduse de perete usa de la intrare. Dar apoi îsi auzi tatal înjurând înfundat pe hol.
Cameron se ridica în capul oaselor si-i facu semn sa vina la el. Ea simti ca i se înmoaie genunchii. Se prabusi pe pat lânga el. Mânerul usii se întoarse, iar cheia zdrangani în broasca.
Nu! Dumnezeule, nu!
— Kathleen! Esti treaza, fato? Am ceva sa-ti spun.
Vocea lui Flynn era neclara din cauza bauturii. Kate se uita fix la usa. Tremura ca un copil. Bratul lui Cam o cuprinse si o trase lânga el.
— Kathleen! Esti treaza, fato?
Deodata îsi simti gura uscata. N-ar fi putut raspunde nici daca ar fi vrut. Nu putea sa se miste.
Alte trosnete si Flynn pleca împleticindu-se si se lovi de ceva pe hol. Kate îsi dadu seama ca îsi tinuse respiratia, asa ca ofta lung, întretaiat. Cam sopti:
— E-n regula, frumoaso. E-n regula.
Ea îi simti mâna strecurându-se sub chimono si prinzându-i sânul ca o cupa. Era o nelegiuire. Tatal ei era doar dincolo de coridor. Cameron îi trase chimonoul în jos de pe umeri astfel încât îi imobiliza bratele, iar limba lui trasa o linie în jos de la umar pâna la sfârc.
Era asa de bine. Iar ea avea sa ajunga în iad.
Ar fi trebuit sa-l opreasca. Dar nu era cam târziu ca sa fie o femeie cuminte? O parte din ea vroia ca el sa plece în clipa aceea si alta vroia ca el sa o iubeasca si sa nu-i mai dea drumul vreodata.
El o împinse iar spre pat.
Sezonul Ploilor venise iar furtuna clocotea deasupra capetelor lor, ploaia batea pe acoperisul de tabla de parca ar fi fost bombardat de pietre mici. Totul fusese uscat, ca si pamântul, rigid si prafuit atâta vreme. Afara, florile se deschideau încet sa primeasca umezeala, sa asculte ritmul tamaduitor al ploii. Zgomotul furtunii ascundea soaptele, gemetele si murmurele de placere. Ea îsi trecu degetele prin parul lui si îsi feri ochii si urechile de orice impresie exterioara, uitând de oras sau de tatal ei. Sfintii din ceruri privira socati, murmurând, cum el o umple din nou.
Flynn se uita cu scârba la mâncarea de la micul dejun de parca si-ar fi examinat propriile maruntaie, împinse deoparte farfuria cu ouale înca neatinse si striga la Liddy sa-i aduca niste cafea, fir-ar sa fie. Liddy veni lânga masa cu fata întunecata si tulburata, mormaind:
— Bautura e de la Necuratu’. Bei prea mult.
— Ti-as fi recunoscator daca nu mi-ai tine predici în casa mea, mârâi Flynn.
Îsi sorbi cafeaua si facu o grimasa. Liddy pleca, tot bolborosind nemultumita. Flynn se uita la Kate:
— Am vesti bune, fetito.
— Depui juramântul de abstinenta?
— Nu te lua de mine!
Kate nu putea sa se uite în ochii lui. Era sigura ca vinovatia i se citeste clar pe fata ca o confesiune scrisa cu cerneala neagra pe un pergament alb.
— Si care sunt vestile astea bune?
— Ti-ar placea sa stai în Perth în extrasezonul acesta? Putem sa închiriem o casa undeva lânga plaja.
Se astepta ca ea sa accepte bucuroasa dar nu se întâmpla asa.
— O sa fie mai racoare acolo, fetito.
Si sa-l paraseasca pe Cam? Trei luni? Nu!
— Stii ca am rau de mare.
— Dar, draga mea, te plângi mereu de caldura. Am crezut c-o sa sari în sus de bucurie.
— Poate ca încep sa ma obisnuiesc. Data trecuta calatoria a fost asa de grea. A durat toata vacanta pâna am uitat-o.
Flynn îsi împinse deoparte cafeaua uluit. Capriciile fiicei lui erau un mister continuu pentru el. Toti cei care îsi permiteau plecau din Broome în Sezonul Ploilor. Flynn nu era prea dezamagit în ceea ce-l privea; daca, venea n-ar fi facut decât sa-l bata la cap sa nu mai bea. Dar nu era doar o vacanta, asa cum îi spusese. Vroia sa se opreasca la Geraldton ca sa vada o ferma.
Adevarata problema era George Niland. Urma sa mearga la Perth pe acelasi vapor. Flynn sperase ca va fi ocazia ideala ca sa sustina ideea casatoriei lui cu Kate.
— Ei, va trebui sa te obisnuiesti cu raul de mare, fetito. Mergem si cu asta basta.
— Nu merg nicaieri.
Flynn batu cu pumnul în masa, varsând cafeaua pe fata de masa.
— Chiar trebuie sa ma sfidezi de fiecare data?
— Pur si simplu nu vreau sa merg. Chiar trebuie sa hotarasti totul fara sa ma întrebi?
— Sunt tatal tau! Kate se ridica.
— Asta face lucrurile si mai rele, replica ea parasind linistita camera.
Flynn o privi plecând. Fir-ar sa fie de fata! Ce facuse ca sa se procopseasca cu o fata asa de îndaratnica? Arunca servetul pe masa. De ce, pentru numele lui Dumnezeu, nu vroia sa mearga la Perth?

* * *

Cam statea la bordul China Cloud si se uita peste golf, spre tarm. Plaja era presarata cu cabluri ruginite si lanturi de ancora. Parti mucegaite din vechile corabii se înfundau încet în namol ca niste oseminte de animale preistorice. Copiii bastinasilor se jucau printre epavele plutitoare iar tipetele si râsul lor pluteau si ele duse de vânt.
O salupa fu împinsa de pe plaja si se îndeparta de tarm. Îi cunostea pe ocupantii ei chiar de la distanta. Unul era Wes; celalalt era fostul scafandru japonez, Tanaka. Câteva minute mai târziu ajunsera la lugher si urcara la bord.
— Aveti vesti? întreba Cam.
Wes îl privi pe japonez. Tanaka ezita.
— Ei? repeta Cam.
— E adevarat, sefu’, spuse Tanaka. Fratele meu se scufunda în curând pentru Flynn de pe Koepang. El vazut perla, auzit Mahomet zice ca luat de la tine. El vândut pe furis.
— Cui?
— El nu stie, sefu’, raspunse Tanaka.
Cam îsi întoarse fata.
— Aia nu era perla mea, era viitorul meu. S-ar putea sa nu mai gasesc vreodata alta ca ea!
Wes parea îngrijorat:
— Ce vrei sa faci, capitane?
— Vreau sa fiu chit cu domnul Flynn, Wes. N-o sa-l las sa scape basma curata dupa asta.
— Da’ daca-l omori, sefu’, o sa te spânzure sigur.
— N-o sa-l omor. As fi prea blând. Sunt si alte cai prin care poti frânge inima unui om. Soarta le va gasi.


Koolinda statea la capatul debarcaderului cel lung. Dincolo de masiva corabie, apele linistite din Roebuck Bay luceau ca o imensa placa de otel.
Patru aborigeni solizi, purtând doar pantaloni zdrentarosi, lipaiau în picioarele goale pe scândurile de lemn ale debarcaderului purtând pe umeri bagajul lui Niland. Când trecura pe lânga el, George strâmba din nas simtind mirosul puternic de transpiratie si murdarie pe care-l emanau.
Se uita la Flynn si la fiica lui care se apropiau de el avansând de-a lungul debarcaderului. Una din calugaritele de la manastire îi urma cu un pas sau doi în spate.
— Buna dimineata, domnule Flynn, domnisoara Flynn.
Facu o plecaciune în directia lui Kate:
— Sunt mâhnit ca nu ne vom bucura de compania dumitale în timpul calatoriei. Cu siguranta va fi un drum foarte plictisitor fara dumneata.
— Sunt sigura ca vei gasi cu cine sa te distrezi. Poate cu tata.
— Cu tot respectul pe care-l am pentru tatal dumitale, nu-i chiar acelasi lucru.
În sinea lui, Flynn îl condamna pe George pentru ca nu reusise sa realizeze alianta dintre el si „Niland si Partenerii”. Daca ar fi fost un barbat adevarat ar fi încercat sa se gudure pe lânga fata si i-ar fi bagat mintile în cap. Dar era prea gentleman pentru asta.
— Urcam la bord? zise Flynn. E al naibii de cald aici.
Se întoarse catre Kate:
— Sa fii fata cuminte cât sunt plecat.
— Nu prea am de ales, nu-i asa?
Facu semn din cap catre calugarita, care astepta la o distanta respectabila, având pe fata o expresie pioasa care o enerva.
— Ti-as fi recunoscator daca n-ai vorbi asa! izbucni Flynn.
Aranjase ca fiica lui sa stea la manastire cât timp el era plecat. „E un oras al barbatilor”, îi spusese el dupa ce în fine acceptase ca ea sa nu-l însoteasca la Perth.
— Nu vreau sa stai singura în casa, fetito. Nu fara mine, care-ti port de grija.
Ea îl saruta usor pe obraz.
— Calatorie placuta, tata. Ai grija de tine si sa nu bei prea mult.
El fu emotionat de afectiunea neasteptata, reala din ochii ei. Cu toate toanele pe care le avea, Patrick Flynn nu stia ce s-ar fi facut fara fiica lui.
— La revedere, draga mea, spuse el îmbratisând-o.
„Ce frumusica e. Dac-ar face ce i se spune ar fi perfecta”. Câteva minute mai târziu George Niland si Patrick
Flynn stateau unul lânga celalalt pe puntea navei Koolinda urmarind-o cu privirea pe Kate care le facea cu mâna de pe debarcader.
— O fata grozava, murmura Flynn.
— Da, raspunse George. Da, asa e.
„Si într-o zi va fi a mea.” îsi promise în sinea lui. „O sa-i înfrâng îndaratnicia, cu siguranta am s-o fac”. Se uita la ea cum merge spre capatul debarcaderului si se urca în sareta calugaritei. Simti o neplacere de o clipa vazând o silueta familiara cum se apropie si vorbeste putin cu ea înainte ca sareta sa plece înapoi spre oras.
— Era McKenzie? zise George.
— Ce face aici?
— Cred ca e interesat de Kate.
Flynn icni:
— Nemernicul! Peste cadavrul meu!
— Fii cu ochii pe el, Flynn. Rechinul e la fel de periculos pe tarm cum e la zece mile adâncime.
— Ce vrei sa spui?
— Îl cunosc de ceva vreme. L-am angajat, a lucrat pentru mine în Fremantle pe unul din vasele noastre de pescuit. E un capitan bun si echipajul îl iubea. Dar nu e un om iertator. Nu pot sa uit cum am pierdut unul din capitani exact cu o zi înainte de plecare. S-a certat cu McKenzie la un joc de carti si McKenzie a reglat afacerea cu pumnii. Bietul om a ajuns la spital. McKenzie nu uita niciodata o disputa.
— Nu ma sperii.
— Ba ar trebui.
— N-o sa se apropie la mai putin de-o mila de fata mea. Si cu asta basta.
George ridica din umeri, cuprins de presimtiri negre. Flynn îsi daduse cuvântul de onoare. Fata era ca si a lui. Trebuie doar sa aiba rabdare, asta era tot.

* * *

Cam se uita în sus spre Kate, care era asezata în sareta, si zâmbi strâmb:
— Deci te-a trimis la manastire.
— Ca sa ma protejeze.
— Sigur ca da…
Sora Josephine îl privea urât, de parca ar fi fost însusi diavolul. Îl îndemna pe vizitiu sa porneasca dar Cam apuca haturile. Kate se apleca spre el soptind:
— O vreme nu vom mai putea sa ne întâlnim la bungalou.
— Nu conteaza, frumoaso. Dragostea va gasi o cale.
Îi zâmbi, apoi plesni poneiul pe crupa si privi cum sareta pleaca, zdruncinându-se prin noroiul rosu, de-a lungul Dampier Terrace.


Martie 1914

John Chi Lane mirosea a peste, urina, a mucegai si musama. Batrâne asiatice îmbracate în pijamale scurte, negre, stateau pe vine în pragul usilor, pe trepte; barbati din Manila, în pantaloni kaki trândaveau pe lânga usi; malaiezi cu pielea de culoarea catifelei, cu torsul gol, îmbracati în saronguri de un rosu viu, se amestecau cu japonezi micuti în flanele albe ca laptele; puii se agitau ciugulind pe sub verande si un papagal, fluturându-si aripile si tipând ascutit în colivia de la unul dintre balcoane, îi bombarda pe trecatori cu o picanta selectie de înjuraturi anglo-saxone.
Cam îsi croi drum prin strada îngusta si aglomerata spre pensiunea lui Sam Wong. Îl gasi pe Tanaka stând pe treptele de lemn de afara si luând micul dejun, niste taitei aposi. Tanaka puse deoparte castronul si sari în picioare facând o plecaciune.
— McKenzie-san.
— Domnule Tanaka.
— Cauti scafandru, sefu’?
— Da. Dar nu pe dumneata, domnu’ Tanaka. Ti-ai cam fortat norocul. Daca mi-ai asculta sfatul n-ai mai pune vreodata piciorul pe un lugher.
— Da, sefu’. Nu ma mai scufund pentru altcineva, nu ma mai scufund deloc. Tanaka a terminat.
— Ma bucur ca ti-ai dat seama ce e bine.
Cam clatina din cap cu real regret. Era greu sa gasesti scafandri experimentati si-i parea rau sa-l piarda pe japonezul cel maruntel.
— Ce-o sa faci acum?
— Am strâns bani din scufundari. Poate deschid magazin sau poate o sala unde se joaca fan-tan5. Poate mai fac bani de pe urma perlelor, dar aici, în Chinatown, unde nu mor asa repede!
Cam privi trecând un grup de malaiezi ursuzi, cu cutitele kris sclipind în saronguri.
— Poti sa mori la fel de repede în oras ca si pe mare.
— Numai daca mi-a venit ceasul.
Cam ridica din umeri:
— Ei, îmi pare rau sa te pierd, domnu’ Tanaka, dar sunt bucuros ca mi-ai ascultat sfatul.
Îi întinse mâna
— Bafta.
— Multumesc, McKenzie-san, facu Tanaka, repetând plecaciunea. Nu uit ca-ti datorez viata. Poate într-o zi o sa te rasplatesc.
— Poate, zise Cam neatent.
Nu credea ca va veni vreodata ziua în care sa aiba nevoie de un japonez ca sa fie salvat. Coborî pe strada spre pensiunea lui John Chi. Acolo gaseai totdeauna scufundatori nou-sositi, nerabdatori sa-si încerce norocul. Riscau enorm, mai ales japonezii, si multi sfârseau schiloditi de boala scufundatorului si se întorceau acasa ca sa traiasca pe strazi si sa cerseasca. Altii paraseau lugherele doar cu picioarele înainte.
Cam îsi amintea anuntul pe care îl citise în programul unui spectacol de revista cu o luna în urma:

ANUNT PUBLIC CATRE SCUFUNDATORI
De ce sa traiti când puteti sa muriti si sa fiti
îngropati pentru 7 lire si 10 centi. Nu mai asteptati,
nu mai amânati. Primul venit, primul servit.
10% reducere pentru cantitati mari.
COMPANIA DE POMPE FUNEBRE
THE HURRY MOTOR
PORT DARWIN

Se întreba daca el va sti când si-a fortat norocul. Goni din minte gândul. Cameron McKenzie va sti când i-a venit ceasul. Era sigur de asta.

* * *

Era sfârsitul Sezonului Ploilor. China Cloud fusese reparata si luase provizii de mâncare si apa suficiente pentru sase saptamâni pe mare si începutul noului sezon de pescuit. Urma sa fie al doilea sezon plin; Cam îsi promisese ca anul acesta va gasi perla, viitorul lui. Va obtine bani, respect si o pozitie sociala; si va sta departe de oameni ca Flynn.
Doi bastinasi koepanger din echipaj îl asteptau pe plaja, lânga barca. Îl dusera la bordul China Cloud unde îl astepta Wes:
— Ai un musafir, capitane, sopti Wes.
— Cine e?
Wes privi în directia cabinei.
— E o doamna, capitane.
— O doamna?
Coborî în tambuchi. O doamna statea pe marginea unui prici cu capul în jos, cu parul bogat si lung ascunzându-i fata. Arata nelalocul ei în cabina jegoasa, exact ca un portelan fin de Dresda în cambuza unei corabii cu carbuni.
— Kate?
Ea ridica privirea.
Doamne Dumnezeule! Fata îi era palida precum creta, ochii înrositi si umflati de plâns. El stiu imediat ce se întâmplase; era un singur motiv pentru care putea sa vina pâna acolo în starea aceea. Dar puse oricum întrebarea.
— Ce s-a întâmplat frumoaso?
Ea încerca sa vorbeasca dar cuvintele o sufocau.
— Ce e? Ce faci aici?
Ea facu un efort sa-si vina în fire.
— Te-a vazut cineva?
— Nu-mi mai pasa…
Cam se aseza lânga ea pe prici si îi cuprinse umerii.
— Spune-mi, frumoaso. Ce e?
— O sa… am un copil.
Amândoi tacura multa vreme. Într-un târziu:
— Esti sigura?
— Ce fel de întrebare e asta? striga ea. Sigur ca sunt!
Deodata, el se simti la fel de rigid si de stângaci de parca ar fi purtat costumul de scafandru, cizmele de plumb l-ar fi tras în adâncuri, iar el s-ar fi zbatut sa aiba aer. Ea îi cerceta fata pentru un semn care sa-i arate la ce se gândea.
— Si ce-o sa facem?
„Un copil”.
— Când se întoarce tatal tau din Perth?
— Mâine. Pe Koolinda!
Nu mai rezista. Se prabusi spre el, plângând în hohote. Cam se simtea amortit.
— E-n regula, repeta întruna. Totul o sa fie în regula.
— Cum? se vaita ea.
El îi mângâie parul, ca s-o calmeze, în timp ce în minte calcula urmatorii pasi. Da, o iubea. Dar dragostea poate sa-l faca pe un barbat sa uite de el însusi, îl poate face slab. Venise aici sa faca avere, ca sa nu mai traiasca vreodata de pe urma împutitei de ape. Femeia asta era o amenintare pentru toate. Dragoste, ce-i trebuia lui dragoste?
Vazuse barbati care se casatorisera din dragoste si erau tot în Glasgow încercând sa hraneasca o liota de copii. Erau prinsi în capcana înainte ca viata lor sa fi început macar si vor ramâne în mahala pentru tot restul vietii, cum ar fi facut si el daca n-ar fi avut curajul si mintea sa se zbata sa iasa de acolo. Totusi avea o datorie de onoare fiindca era copilul lui.
Tatal ei avusese aceleasi mustrari de constiinta când îi furase perla? Nu.
Când un barbat se îndragosteste, pierde orice control asupra vietii lui, asupra destinului. Era o boala pe care el o observase la altii si la care îsi promisese ca va fi imun. Auzea vocea tatalui sau, îi putea înca simti loviturile de curea. Nu fi slab. Fii barbat.

* * *

Patrick Flynn era beat. Se uita în jur, în barul Governor Broome printr-o pâcla de autocompatimire si regret amar. Pe drumul spre Perth îsi petrecuse timpul jucând poker cu George Niland si pierduse masiv. Asta îl facuse si mai hotarât sa-si acopere pierderile printr-o alta metoda; încercând asta, pierduse înca doua sute de lire într-o partida de barbut în Fremantle. Si alta suta din cauza unei târfe gasite pe docuri; când se trezise dimineata, si fata si portofelul disparusera.
Ca sa puna capac la nenorocire, gasise o ferma foarte buna de vânzare în Murchison, la nord de Geraldton, dar Niland refuzase sa puna restul de bani. Îi spusese:
— Când îti îndeplinesti tu partea de afacere, batrâne, mi-o îndeplinesc si eu pe-a mea.
Kathleen! Si cum, în numele a tot ce e sfânt în lume, putea el s-o convinga pe blestemata asta de fata ca ce-i bine pentru el, e bine si pentru ea? Daca nu vroia sa se marite cu fiul celui mai bogat si mai puternic barbat din Broome, atunci cu cine?
— Hristoase, dac-ar veni însusi Printul de Wales sa-i ceara mâna, ea ar cere timp de gândire, mormai în sinea lui lasând sa cada câteva monede în paharul fetei de la bar ca sa-i atraga atentia.
Mai ceru un gin. Flynn privi în sus spre Cameron McKenzie care intrase în bar. Iisuse Hristoase si sfinti din ceruri. Iar belele.
— Ei, ei! Patrick Flynn.
Flynn se îndrepta.
— Ce pot face pentru dumneata, domnule McKenzie?
— Vad ca ti s-a vindecat nasul. Nu prea bine, as spune. E la fel de strâmb cum esti la suflet.
Flynn privi în jur. Toata lumea din bar se uita la ei. Unde erau politistii când aveai nevoie de unul?
— Vezi-ti de treaba, domnule, replica Flynn, ti-as fi recunoscator daca m-ai lasa în pace.
Cam se apleca în fata. Avea privirea tulbure iar Flynn simti duhoarea acra de bautura din respiratia lui.
— Ti-a dat Kate vestea cea buna?
— Despre ce vorbesti?
— O sa fi bunic. Pai cum, aproape ma simt deja unul de-al casei.
Flynn simti fiori de gheata în maruntaie. Sfânta Fecioara, Maica lui Hristos, nu se poate! Încerca sa vorbeasca, dar deodata gura i se uscase. Era ca si cum cineva l-ar fi lovit cu un baros în piept.
— Copilul meu, continua Cam. Ai perla mea si acum ai si sângele meu. Parca-i o prada prea mare pentru un singur om, nu-i asa?! Nu te simti norocos, domnu’ Flynn?
— Nenorocitule!
— Da, poate. Atunci tu ce esti? Norocul s-a întors si ti-a dat tie cartile mele.
Îi întoarse spatele.
Flynn se uita lung dupa el. Gândul ca barbatul acela îi pângarise fata îi dadu o senzatie de rau fizic. Si acum ce sa faca? Niland n-o s-o mai vrea. Nimeni n-o s-o vrea. Se nenorocise. Va trebui sa plece amândoi din Broome. Nu vor mai putea vreodata sa iasa pe strada cu capul sus.
— McKenzie!
Flynn se repezi afara pe usa hotelului si se arunca peste Cam. Se rostogolira o data, si înca o data în noroi în timp ce Flynn încerca sa zgârie si scuipa ca o pisica salbatica. Dar bautura îl facuse stângaci si lent asa ca McKenzie îl împinse deoparte cu usurinta si se ridica în picioare. În timp ce Flynn îl ataca din nou, Cam îi tinti barbia cu pumnul si apoi Flynn cazu de parca l-ar fi lovit o secure.
Cam îl privi de sus, cu rasuflarea întretaiata:
— Blestemat sa fii, Flynn! Blestemat sa fii pentru ca mi-ai furat viitorul!
Din gura lui Flynn curgea sânge. Încerca sa se ridice dar picioarele nu-l sustineau.
„Kathleen, ce-ai facut? Ce-ai facut?”

* * *

Steagul imens, albastru si rosu cu stelute albe flutura în vânt pe catargul de la Residency, în timp ce primele nave se întreceau pentru onoarea de a trece prima pe lânga Entrance Point. Pescarusii urmareau lugherele tipând si luptându-se pentru orice resturi de mâncare.
Cameron se urca în barca. China Cloud plutea la ancora pe apa albastra si calma din Roebuck Bay. O sareta se opri pe drumul care venea spre tarm si o femeie coborî gratioasa, asteptând lânga ea. El recunoscu sub boneta minunatele bucle de culoarea capsunilor. Sperase sa fie deja pe mare înainte ca ea sa-l gaseasca? Unele mahmureli sunt mai rele ca altele. Uneori, capul umflat si dureros e o nimica toata. Strabatu din nou plaja mergând catre drum.
Femeia era plina de surprize… Se asteptase s-o vada cu fata alba de furie sau tremurând de rusine. Dar fata ei era perfect calma. Veni spre el cu un mers demn, de regina, si îl plesni o data, foarte tare, peste fata.
— Deci asa. Te-ai razbunat pe tata. Cum te simti?
— Kate…
Ea respira greu. O privi în ochi si se astepta la ce era mai rau.
— Îmi pare rau pentru tine, Cameron McKenzie. Nu cred ca întelegi într-adevar ce-ai facut.
El fu surprins ca în timp ce se uita la ea se simtea complet amortit. Îsi întarise inima stiind ca va veni clipa asta. Simti o rusine coplesitoare, repede înlocuita de iritare. Nu era ce-si dorise chiar el, sansa de a sfârsi toate astea repede si curat?
— De unde stiu eu ca nu-i copilul lui George?
Privirea din ochii ei era plina de tristete si mila mai degraba decât mânie.
— Prostule! Te-as fi iubit pâna la ultima suflare si as fi mers pâna la capatul Pamântului doar ca sa fiu cu tine. Ti-as fi dat ultima picatura de sânge. Merita vreo perla atât de mult?
Îi dadu timp sa raspunda dar când el ramase tacut ea îi întoarse spatele si servitoarea chinezoaica o ajuta sa se urce în sareta, care porni leganându-se pe drumul denivelat si rosu. Kate Flynn nu se uita înapoi.


China Cloud se legana din nou cu vântul batând în trinca si vela mare. Erau deasupra unei zone cu scoici bune, aflate la mai putin de zece stânjeni adâncime. Dupa-amiaza trecuse în clinchetul mecanic, monoton, al pompei de aer manevrate de doi malaiezi cu pielea bruna lucind de transpiratie care trudeau de zor la umbra cortului de pânza. Wes dadea funia de siguranta în timp ce Assan, malaiez si el, se ocupa de furtunul de aer. Curry-Curry era aplecat deasupra oalelor.
Noul scufundator trimise din adâncuri înca un sac de scoici, scoici mari si gri acoperite cu alge de-un verde maroniu si cu ferigi. Bastinasii koepanger începura sa taie cu tomahawk-urile, dând la o parte coralul si plantele de pe scoici si strângându-le într-o gramada uda, alunecoasa, în mijlocul puntii.
Cam scoase cutitul si începu sa deschida scoicile. Dupa o vreme azvârli cutitul, cu vârful în jos, în scândurile puntii. Se duse la tambuchi.
— Esti bine, capitane?
— N-am chef de scoici acum.
— Mai e doar o ora pâna la asfintit, capitane
— Mda, bine, atunci le las pe mâine. Ma duc în pat. Nu ma simt bine.
Wes se încrunta în timp ce Cam disparea în tambuchi, îndreptându-se spre cabina. Capitanul nu lasa niciodata scoici nedeschise peste noapte, era o tentatie prea mare pentru echipaj. Dar capitanul nu mai era acelasi de când plecasera din Broome. Era din cauza femeii aleia.
Wes stia totul despre femei. N-avusese niciodata probleme sa le atraga; sa scape de ele era greu. În timpul extrasezonului, Wes se îndragostea cel putin o data pe saptamâna. Craciunul îi fusese distrus când o chinezoaica devenise geloasa pe atentia pe care el i-o dadea unei aborigene numite Mary. Începuse o lupta, iar Mary apucase o sticla sparta si o atacase pe chinezoaica. Wes intervenise încercând s-o protejeze ca sa nu fie ranita si se alesese cu o taietura adânca pe antebrat din cauza asta. Femeile!
Capitanul o încasase rau. Erau pe mare aproape de trei saptamâni si nu prea scosese alte cuvinte decât comenzile obisnuite de ghidare a lui China Cloud. Erau într-o zona perlifera buna si aveau aproape trei tone de cochilii în cala dar chiar daca era multumit, el nu se comporta si nu arata asa. Si acuma nu curata captura si abia se atingea de mâncare. Iiii-suse!
Muncira pâna când soarele se pierdu sub linia orizontului. Wes îl ridica pe scufundator la adâncimea de escala. Nu întelegea exact cum venea treaba asta dar Tanaka era dovada vie ca sefu’ avea puteri magice.
Când Cam nu iesi pe punte la cina, Wes lua doua farfurii pline de curry si coborî în cabina lui. Îl gasi pe prici, cu ochii tinta la scândurile de deasupra.
— Ti-am adus ceva haleala, sefu’.
— Nu mi-e foame.
Wes puse deoparte farfuriile cu tocana si se aseza pe capatul priciului.
— Ce-i, capitane? Femeia aia alba îmi închipui.
Cam nu raspunse. Se ridica, scoase cutia cu tigari din buzunar si aprinse una.
— Am visat sa gasesc o perla, Wes. Am visat la momentul acela unic în care norocul ti se schimba si toate lucrurile pe care ti le-ai dorit sunt în mâna ta. Îti spui în sinea ta ca atunci când va veni momentul acela, totul va fi bine.
— Era o perla grozava, sefu’. N-am vazut alta mai faina.
— Blestemat sa-mi fie norocul!
Wes freca stemuirea dintre scânduri cu piciorul batucit. Erau multe de spus aici si mai erau lucruri pe care el nu se cadea sa le spuna unui sef alb. Dar capitanul nu era ca ceilalti.
— De ce-ai facut asta, capitane?
— El mi-a furat perla!
— Poate.
— Nu „poate”! M-a drogat si m-a pradat de ea!
— Ti-ai aruncat singur perla, capitane.
Cam trase în piept cu sete, nelinistit, fumul de tigara.
— Despre ce vorbesti, Wes?
— O perla-i doar o perla, capitane. Poate aveai ceva mai bun si i-ai dat cu picioru’. O femeie ca aia gasesti mai greu decât o blestemata de perla.
Wes crezu ca seful se va înfuria ca de obicei dar nu se întâmpla asa. Cam azvârli mucul de tigara cu furie afara pe hublou si lasa capul în jos.
— N-am planuit sa se întâmple asa.
— Dar cum ai planuit, sefu’?
— Am venit aici sa fac avere, nu sa ma las fermecat de-o femeie.
— Asa ca Domnu’ ti-a trimis o surpriza si acu’ i-o arunci înapoi în fata. Cineva ti-a furat o perla, asta-i sigur. Daca ma-întrebi pa mine ai gasit alta da’ pe-asta ai aruncat-o singur.
Cam ofta:
— M-am razbunat, nu-i asa?! I-am platit-o nemernicului pentru ca mi-a luat perla. Asta ma face un barbat adevarat.
— Asa e, capitane.
— Vezi, Wes, am crescut sarac, am crescut în greutati si am crezut ca daca as fi bogat, daca as fi mândru, lumea ar fi a mea. Nimeni nu trebuie vreodata sa-mi stea în cale fara sa plateasca. Tata m-a învatat asta.
— Te-a învatat al dracu’ de bine.
Cam simti cum o picatura de sudoare îi aluneca pe obraz si picura pe scândurile podelei:
— Ai stiut de la-nceput ce faceai, capitane?
Cam clatina din cap.
— Nu, Wes. Acesta-i lucrul cel mai înspaimântator la barbatii ca mine. Nici noi nu ne dam seama de ce suntem în stare decât atunci când este prea târziu.
Când Wes îsi ridica privirea zari un lucru extraordinar. Capitanul avea lacrimi pe obraji. Wes vazuse barbati batându-se si sângerând, vazuse barbati murind. Dar era ceva înspaimântator sa vezi un alt barbat plângând.
— Ce fel de barbat ar face asa ceva, Wes? Ce fel de barbat a facut din mine tatal meu?
— Nu te stiu de mult, capitane. Poate-i un sezon de când suntem împreuna. Da’ am vazut ca ai curaj, am vazut ca salvezi viata omului fara vreun motiv, am vazut ca te scufunzi zi dupa zi când îti tremura fundu’ de speriat ce esti.
Cam îl privi cu ochi mari. Nu credea ca altcineva îsi daduse seama.
— Ai curaj, sefu’. Da’ poate-ntr-o zi o sa ai si inima. Într-o zi.
Cam îsi trecu mâna prin parul negru si buclat.
— Hristoase!
Wes se scarpina în cap.
— Ai facut un lucru al naibii de rau, sefu’. Stii asta?
— Da, Wes, o stiu.
— Daca o femeie te iubeste, capitane, îti iarta orice. Dumnezeu le-a facut asa, altfel nici barbat n-ar mai putea tine vreo femeie lânga el.
Cam aproba tacut.
— Navigam înapoi la Broome mâine în zori. Trebuie sa ma întorc acolo si sa repar ce-am facut. Trebuie!


O luna ca o secera. Noaptea era racoroasa, iar miresmele îmbatatoare ale gradinii erau gonite de frig si de saptamânile lungi de seceta. Kate îsi puse o mâna pe pântec si închise ochii. Când se va naste copilul, vasele vor fi tot în larg.
Flynn iesi pe veranda cu aer solemn si întunecat.
— A venit sa te vada.
O spuse de parca ar fi fost preotul care informeaza un prizonier ca i-a sosit calaul. Ea trase adânc aer în piept.
— Pai, nu-l lasa pe gentleman sa astepte, tata.
George Niland arata înfloritor în costumul alb. Îsi scoase cascheta coloniala si facu o mica plecaciune. Era victorios, îsi permitea sa fie amabil.
Flynn se scuza si se întoarse în casa.
— Buna seara, Kate, zise George.
Îsi aprinse o tigara fara sa-i ceara permisiunea.
— Buna, George.
— Am auzit ca nu te simti bine.
— Greturi matinale, George. Hai sa nu ne ascundem dupa deget. Stii foarte bine ca sunt dezonorata si nefericita. Abia suport asta dar nu suport sa fiu tratata de sus.
— Vad ca nu ti-ai pierdut spiritul.
— E destul ca mi-am pierdut mândria, nu crezi?
— Ar fi trebuit sa te previn în ceea ce-l priveste. McKenzie a fost totdeauna acelasi…
— Nu vreau sa vorbesc despre asta.
George trase un fum. Îsi dadu capul pe spate si exala fumul într-un fir lung, argintiu.
— E-n regula.
— Tata mi-a spus ca vrei sa ma vezi.
— Cred ca avem multe de vorbit, nu?
Kate îsi încrucisa bratele si se rezema de stâlpul verandei.
— Da?
— O sa nasti copilul lui McKenzie.
Kate simti cum în ochi îi ard lacrimi fierbinti, întepatoare. Se lupta sa le stavileasca:
— Toata lumea din oras stie deja asta.
— Ce-ai de gând sa faci?
— Ce pot sa fac? Legile naturii sunt inevitabile. Nu pot opri nimic.
— Tatal tau spune ca vreti sa plecati din Broome.
— Nu vad alta cale.
— Si tu?
Kate nu-i raspunse la întrebare.
— Ce-ai raspunde daca ti-as spune ca vreau sa ma însor cu tine?
— As spune ca probabil ai stat cam mult în soare.
George îsi începu discursul pregatit dinainte.
— N-o sa neg ca atunci când am auzit prima data despre… despre asta… am fost socat. Cu-adevarat socat. Totusi daca poti sa-mi spui solemn ca nu-l mai iubesti pe omul acesta, ca n-ai intentia sa-l mai vezi, atunci sunt pregatit sa-ti ofer o casnicie. Nu cred ca o greseala tragica ar trebui sa coste pe cineva o viata întreaga. Desigur, mama si tata se opun dar cred ca pot fi convinsi daca vad ca eu sunt hotarât.
Facu o pauza si o privi gânditor.
— Fireste, va trebui sa ne casatorim imediat. Ei?
Umilinta îi ardea lui Kate gâtlejul. Înghiti cu greu.
Trebuia s-o faca, pentru tatal ei si pentru copilul ei înca nenascut. Se îneca, iar el îi arunca o frânghie salvatoare. Pentru ea nu mai conta ce era la celalalt capat.
— Da.
— Accepti?
Kate încuviinta din nou tacuta, nesigura pe vocea ei. George se repezi înainte, o prinse în brate si o saruta. Era prima data când o saruta pe buze. Când îi dadu drumul, ochii lui straluceau. Sopti:
— Am jurat mereu ca-ntr-o zi vei fi a mea. Hai sa-i dam veste cea buna tatalui tau.

* * *

Casa arata aproape neschimbata; pe veranda înfloreau din belsug ramuri grele, purpurii de bougainvillea, hamacul lui Flynn era legat între doi stâlpi. Dar mai erau si semne de decadere: sticle goale de gin zaceau aruncate pe trepte, toate ferestrele aveau obloanele trase.
Înainta pe binecunoscuta poteca, stiind ca viata i se va schimba în functie de întâmplarile din urmatoarele minute. Ciocani dar nu-i raspunse nimeni. Merse în spatele casei si o vazu pe Liddy privindu-l din camerele servitorilor din fundul gradinii.
— Am venit s-o vad pe domnisoara Flynn, zise Cam.
Expresia întunecata a lui Liddy se schimba când îl recunoscu. Pe buze îi aparu un zâmbet viclean:
— Don’soara nu acasa.
— Trebuie s-o vad. Acum!
— Nu acasa, repeta Liddy.
Cam încerca usa din spate. Nu era încuiata. O împinse si intra:
— Kate!
Liddy alerga dupa el scandalizata.
— Nu poti sa mai vii aici! Don’soara nu mai sta aici!
— Kate!
Cameron strabatu toata casa, iar Liddy îl urma agitata ca o gaina batrâna care încearca sa-si protejeze ouale.
— Don’soara nu mai sta aici!
Cam se întoarse catre ea si o apuca de umeri:
— Atunci unde e?
— Eu spune! Ea nu mai sta aici! Ea sta conasu’ Niland acu! Casatorit cu el!
Cam o privi tinta.
— Casatorit? S-a casatorit cu George Niland?
Liddy arbora o expresie triumfatoare.
— Parintele Murphy zis pacat mare. Da’ ea tot purtat rochie alba. Într-o zi merge la necuratu’!
Cam se prabusi în scaunul de rachita.
— Hei! Tu nu poate sta aici! Scaun e de la stapânu’!
Casatorita deja?! El abia lipsea de o luna. Dar desigur, sarcina schimba totul. Hristoase, ce facuse?
— Tu nu poate sta aici! tipa la el Liddy.
— Du-te dracului, mormai Cam.
Se scula rasturnând scaunul în spatele lui si tâsni afara pe usa. Liddy ridica scaunul, blestemând manierele albilor si îsi continua munca simtindu-se mult mai bine în sinea ei pentru ca-i vazuse pe pacatosi bine pedepsiti. Dupa cum spunea parintele Murphy, Dumnezeu actioneaza pe cai misterioase.

* * *

Kate statea pe veranda resedintei Niland împreuna cu mama lui George. Pe masa de rachita dintre ele se gasea o carafa cu suc de lamâie. Tricotau împreuna un sal pentru copilas.
Elizabeth îl zari prima. Murmura „Oh, Dumnezeule” si se aseza foarte dreapta pe scaun. Mergea de-a lungul potecii cu pasi mari îmbracat în costum alb si cu palaria trasa pe ochi.
Kate puse mâna pe bratul lui Elizabeth:
— E-n regula. O sa vorbesc cu el.
Se ridica si coborî treptele ca sa-l întâmpine. El se opri si îsi scoase palaria:
— Buna, Kate.
— Ce vrei, Cam?
— E adevarat? Te-ai casatorit cu George Niland?
— Nu vad de ce te-ar privi treaba asta.
El îsi desfacu bratele într-un gest de disperare:
— Am venit prea târziu?
— Prea târziu pentru ce?
— Ca sa-ti spun ca-mi pare rau.
Buzele lui Kate se închisera într-o linie subtire, palida.
— De-asta ai venit aici?
El îsi trecu mâna peste fata.
— Eram înnebunit de ura. Cred ca-mi pierdusem mintile. Ma vei ierta? Te iubesc, Kate.
Ea simti cum începe sa fiarba pe dinauntru. Forta mâniei îi taia rasuflarea. Îi parea rau. Acum! O iubea. Acum!
— Nu vreau sa te mai vad, pleaca.
— Kate!
— Pleaca.
El ramase. Credea ca farmecul, povestile, regretul lui vor fi de ajuns.
— M-ai folosit ca sa-l chinui pe tatal meu, Cam, si nu te pot ierta vreodata pentru asta. Pe urma m-ai lasat sa ma casatoresc cu un om pe care-l detest si acum te-ai întors aici sa-mi spui ca ma iubesti — blestemat sa fii si sa mergi în iad!
— Te-ai casatorit?
— Acum patru zile. Si acum, pentru numele lui Dumnezeu, pleaca!
Se rasuci pe calcâie si o clipa mai târziu usa de plasa a verandei se închise în spatele ei.

* * *

China Cloud era amarat lânga debarcader. Cam statea în umbra magaziei de provizii cu un registru supraveghind descarcarea scoicilor când îl vazu pe George Niland înaintând cu pasi mari catre el, cu pulpanele albe ale jachetei fluturând în urma. Obrajii îi erau rosii ca sfecla.
— Vroiam sa-ti vorbesc!
— Pai, uite-ma.
— Între patru ochi!
— Orice ai de spus poti sa-mi spui la fel de bine aici sau în cabina mea.
George gâfâia tare. Lua batista de matase din buzunarul de la piept si îsi tampona transpiratia de pe frunte.
— Ai fost sa-mi vezi sotia.
— Am fost.
— Vreau sa-ti dai cuvântul ca o sa stai departe de ea de acum încolo.
— O sa fac exact ce-o sa vreau, la dracu!
— I-ai facut destul rau! Acum îmi apartine mie! Asa ca nu te apropia de ea!
Cam puse piciorul pe debarcader cu degetele vârâte în curea.
— Nu-mi place sa mi se spuna ce sa fac, George. Nu mai sunt pe statul tau de plata.
— Pleaca din Broome.
— Nu ma ameninti cumva, nu-i asa?!
— Esti un bataus si un sarlatan. Asta ai fost totdeauna si asta o sa ramâi. Orasul acesta nu te vrea.
— Mda, bine, fara îndoiala ai dreptate în privinta mea. Admit ca nu mi-e frica sa-mi folosesc pumnii. Cât despre a fi sarlatan, nu neg ca sunt condamnat pe vecie pentru ce i-am facut lui Kate. Îndraznesc sa spun ca nu vrea sa ma mai vada în viata ei. Dar daca o sa mi se iveasca vreodata sansa sa-mi rascumpar greseala fata de ea, George, jur pe Dumnezeu ca o voi face!
— Lasa-ma sa-ti spun ceva, McKenzie. Tatal meu are orasul acesta în palma, e în toate comitetele si e presedintele Comisiei de Drumuri. Nu doarme un câine vagabond pe strada fara binecuvântarea noastra.
— Tu si blestematu’ de taica-tau nu ma speriati.
George zâmbi, cu cea mai rece expresie pe care-o vazuse Cameron:
— Ma subestimezi. Totdeauna ai facut-o.
Se întoarse, gata sa plece, dar ezita. Când se întoarse, vocea îi era abia o soapta:
— Când am aflat despre tine si Kate am vrut sa te omor. Dar eu voi râde la urma. Copilul va fi baiat, o stiu. Daca vrei sa ramâi aici în Broome, poti sa-ti vezi fiul crescând si devenind un Niland. Si o sa te urasca de moarte, ti-o promit.
Rosti ultimele cuvinte ca pe o binecuvântare:
— O — sa — te — urasca — de — moarte!


1914 era un sezon bun. Pretul scoicilor era la cote record si recolta era buna. Dar vestile venite din Europa transmisesera un fior de neliniste prin comunitate. Marile puteri, Marea Britanie, Franta, Germania si Imperiul Habsburgic, se ciondaneau una cu cealalta si se amenintau cu razboiul.
Superintendentul de la telegraful din Cable Beach îi informa telefonic pe cei din oras de fiecare comunicat recent iar oamenii începusera sa se adune în grupuri mici la posta ca sa discute ultimele întâmplari. Asasinarea unui marunt dictator putin cunoscut, la Sarajevo, nu fu prea mult comentata dar câteva zile mai târziu sosi vestea de care se temeau toti. Marea Britanie daduse un ultimatum Germaniei. Era razboi.
Si, peste noapte, pretul scoicilor se prabusi.

* * *

Cam îsi croi drum pe tarm pâna la Pearl’s Rest de la Hotel Continental. Frank, barmanul, se sprijinea de tejghea.
Cameron baga mâna în buzunar si arunca niste monede pe bar.
— Nu pot sa-mi platesc chitantele cu datorii, Frank. Sunt lefter. Nu cred ca voi putea sa-mi acopar cheltuielile.
Frank ridica borcanul de chitante. Era plin cu cenusa.
— Toata lumea-i în aceeasi situatie, Cam. Tocmai ai ratat ceremonia. Am ars chitantele tuturor odata.
— Orasul acesta e ca si terminat.
— Poate ca da, poate ca nu. Cum se spune, e doar o pasa proasta…
Facu semn din cap catre capatul îndepartat al barului. Patrick Flynn se pravalea catre ei, beat crita. Se opri clatinându-se în fata lui Cameron:
— Ei, ei, Cam, baiete! Arati posomorât. Acum pot sa-ti dau ceva de baut?
— N-as bea cu tine nici daca as fi mort de sete.
Flynn dadu capul pe spate, râzând în hohote:
— Ei, o sa beau de unul singur. Si poti sa mi-l pui pe lista de datorii, Frank, pe-ale mele nu va trebui sa le arzi.
— Ai mai furat vreo perla, Flynn?
Flynn rânji:
— Perle! Ce sa se intereseze oamenii de perle când le suiera gloantele pe la urechi? Se pare ca Patrick Flynn a fost singurul om care a prevazut ce-o sa se întâmple. De-aia eu pot sa-mi platesc datoriile si voi ceilalti va folositi perlele drept dopuri de sticle!
— Despre ce vorbesti?
— Lâna, baiete! Îl ai în fata ta pe cel mai mare actionar de la Fermele Niland-Flynn. Razboiul înseamna uniforme, iar uniformele înseamna lâna! Lugherele mele or fi aproape inutile acum dar ferma de oi o sa-mi aduca o avere!
— Ei, atunci bafta. Si daca nu mai ai oi cred ca poti oricând sa-ti încerci norocul la furat de oi. Ar fi o schimbare interesanta.
Flynn dadu ginul pe gât si trânti paharul pe bar.
— Pleaca din Broome, McKenzie! Pleaca cu coada între picioare si lasa China Cloud sa putrezeasca la mal! Aici esti terminat!
Cam scuipa pe jos, la picioarele lui, si pleca.

* * *

Doua zile mai târziu statea pe puntea navei Koolinda si se uita la acoperisurile albe si la dealurile cu pamânt ruginiu care se contopeau cu orizontul albastru si se pierdeau din vedre. Poate ca, încerca el sa-si spuna, lucrurile se aranjasera cum era mai bine. Chiar daca s-ar fi casatorit cu Kate, n-ar fi ramas în Broome când tara lui era în razboi. Cel putin în felul acesta va avea un sot alaturi când se va naste copilul. Va avea un viitor sigur pentru ea si pentru copil.
Nu, de fapt fusese o deceptie. Stia ca, oricât si-ar fi explicat, facuse cea mai groaznica greseala a vietii lui. Venise în Broome fara nimic; acum pornea pe mare cu mult mai putin.
N-avea cum sa stie cât timp va fi plecat sau daca va mai vedea vreodata Broome si pe Kate Flynn. Dar în timp ce se uita tinta la spuma alba de la prova îsi jura pe tacute, în sinea lui, ca daca îi va mai sta vreodata în putere, o va recâstiga pe Kate si va încerca sa stearga raul teribil pe care i-l facuse.
Mai putea înca sa-si dobândeasca perla.


(va urma)