Sonetul... pe-aproape

Sanda Nicucie

Eu vin din Ciorogârla, la tine în parcare-

Cămaşa mov să-mbraci, precum în mov îţi viu

Să-ţi mângâi cu privirea bretonul tău şaşiu,

Apoi să-ţi pic în braţe din pură întâmplare.

Mă simt ca barza chioară lipsită de-apărare

Înamorată toată de un bărzoi puriu...

Degeaba-idau bezele, degeaba-n bobi îi scriu

Că el nu pune ciocu’, sau poate nici nu are

Habar cum creşte iarba pe margini de cărare,

Cum paşte gazeluţa pe ritmuri de cicoare,

Şi cum dansează ursul tangoul câmpenesc,

Iar cucul îl admiră cuprins de sârguinţă

Şi-apoi se cucăceşte pios pân’ la credinţa.

Dar ăsta-mi eşti iubire, (şi-aproape) te iubesc.