O viziune pentru România: profilul viitorului preşedinte

CLAUDIA POSTELNICESCU

Un interviu cu Sebastian Lăzăroiu

”În etapa în care ne aflăm noi acum, și pe care eu o văd ca pe o nevoie de modernizare accelerată a României pentru recuperarea decalajelor care ne despart de țările occidentale, avem nevoie de un președinte care susțină cu toate eforturile o viziune despre schimbarea în bine a României.” – Un interviu onest și pertinent cu Sebastian Lăzăroiu, consilier prezidențial timp de 7 ani pentru președintele României, un om care a văzut din interior ce înseamnă să fii Președinte, ce responsabilități revin acestuia și care este viziunea de termen lung pe care ar trebui să o asume viitorul președinte în interesul României.

Claudia Postelnicescu: 
Ați fost consilierul actualului președinte al României, în două mandate, din martie 2007 până în data de ianuarie 2014, cu o intrerupere de un an. Suntem în ultimele luni ale exercitării acestei funcții de către Traian Băsescu, după care România va avea un alt președinte. Deocamdată, în pre-campanie electorală, avem o inflație de candidați din partea formațiunilor de dreapta și doi independenți. Pe scurt, dorință și voință pentru accesarea celei mai înalte funcții în stat există, însă electoratul se întreabă care dintre acești candidați poate, în mod real, să asume o astfel de responsabilitate. Ce înseamnă deci, să fii președinte al României?

Sebastian Lăzăroiu: 
Să fii președinte al României poate să însemne lucruri diferite în etape diferite. În etapa în care ne aflăm noi acum, și pe care eu o văd ca pe o nevoie de modernizare accelerată a României pentru recuperarea decalajelor care ne despart de țările occidentale, avem nevoie de un președinte care susțină cu toate eforturile o viziune despre schimbarea în bine a României. Asta înseamnă o luptă infernală cu inerțiile societății care sunt foarte bine reflectate în Parlament și în clasa politică actuală. Oamenii sunt temători când vine vorba de schimbare. Fiecare se teme că o schimbare poate produce o deteriorare a poziției pe care o are acum în societate. Din acest punct de vedere, Președintele trebuie să comunice și să transmită încredere, să explice de ce schimbările vor avea un impact pozitiv pe termen mediu și lung. E până la urmă un joc de comunicare: forțele retrograde vor scoate în evidență întotdeauna partea goală a paharului, forțele progresiste vor pune sub reflector partea plină a paharului. Noi am mai văzut asta în perioada 2010-2012, doi ani de reforme susținute în justiție, educație, piața muncii, asistență socială, salarizare bugetară, sistemul de pensii, ca să enumăr cateva mari domenii. Atunci a fost la fel. Partidele din opoziție, sindicatele, uneori și media au vrut să portretizeze schimbările ca pe un dezastru pentru actorii sistemului, din care toți vor avea de pierdut, Președintele și guvernul au încercat să arate de ce nu mai putem continua așa și de ce schimbarea va fi spre binele tuturor. Odată trecut șocul s-a văzut că n-a fost nimic dramatic, așa cum prezentau lucrurile retrograzii. Dar evident n-a fost fără costuri politice majore pentru partidele aflate la guvernare și pentru Președinte. Dar astea au fost asumate de la bun început. Deci, pe scurt: un bun președinte înseamnă un om dedicat schimbărilor în bine, care să își asume de la început că va avea costuri politice în bătălia cu inerția societății. Întrucât bătălia reală a președintelui pentru modernizare se duce cu partidele politice și parlamentul, din 2015 apare un cost nou, pe care, de exemplu, actualul președinte nu l-a avut: micșorarea pragului de validare a referendumului pentru demiterea președintelui la 30%. Adică, viitorul Președinte va avea nevoie de mai mult curaj și determinare decât actualul președinte, întrucât va putea fi mai ușor demis de partidele politice prin referendum.

Claudia Postelnicescu: 
Sunt unii candidați care consideră că oratoria goală de conținut este suficientă, restul fiind treaba consilierilor și a consultanților de campanie. Vedem, din păcate, oameni care nu au absolut nimic de spus, pe nicio temă, sau eventual pe una singură, care nu pot fi scoși din paradigma în care funcționează. În condițiile în care am avut, în ultimii ani, o majoritate parlamentară și un guvern ostil președinției, care dealtfel a condus la două suspendări pentru președintele în funcție și încălcarea mai multor legi, cum se negociază un compromis, în spiritul Constituției actuale, unde Președintele are prerogativa numirii premierului și a guvernului, după votul din Parlament. Dacă ai un guvern ostil intereselor fundamentale ale României – independența, unitatea și integritatea teritorială –ce instrumente ai la îndemână (mediere, negocieri, sprijinul uneia sau mai multor formațiuni politice) și cum te poziționezi ca președinte? Mai exact: cum recunoaște electoratul un președinte care nu trădează interesele cetățenilor și cum distinge semnele unui președinte victimă sau colaborator al unor interese străine și ostile României?

Sebastian Lăzăroiu: 
Compromisul se face în interesul României. Poți să aduci un partid poate mai puțin frecventabil, în majoritatea parlamentară, dacă acest partid va susține programul de reforme. Cum s-a și întâmplat până acum. Poți să închizi ochii la migrația unor parlamentari, care nu e neapărat un fenomen benefic pentru democrație, dacă se completează o majoritate pentru reformă. Am dat niște exemple de compromisuri, care, dacă au servit un obiectiv pozitiv pentru România, a meritat ca președintele să le facă. Pe de altă parte Președintele trebuie să vegheze cu mare atenție la respectarea Constituției. Bună, rea, cel mai grav precedent este ca un actor al jocului democratic să încalce Constituția, iar ceilalți actori instituționali să închidă ochii. Odată creat precedentul, mai târziu sau mai devreme, țara respectivă va intra într-un derapaj major. Nu cred că poate exista un guvern ostil intereselor fundamentale ale României. Așa ceva nu se poate întâmpla pentru simplul fapt că există instituții care veghează ca așa ceva să nu se întâmple. Avem instituții ale ordinii care nu vor lăsa niciodată să se întâmple așa ceva. Dar e posibil să ai un guvern care este indiferent față de cetățeni, un guvern prizonier al unor interese de partid, care să pună în pericol economia României, sau bugetul României, să destabilizeze unele instituții prin politizare. Aici, ca președinte, ai forța cuvântului și a reprezentării. Tu, ca președinte, nu ești o simplă persoană acolo, ai în spate milioane de voturi, oameni care și-au pus încrederea în tine și care așteaptă să vorbești în numele lor. Asta, în sine, este o presiune uriașă pe care poți să o faci asupra partidelor și celorlalte instituții pentru a respecta cadrul constituțional, dar și angajamentele pe care și le-au luat față de cetățeni. E greu să ignori cuvântul președintelui României. Cum îl recunosc românii? Păi, simplu: să se uite la trecutul lui, la pozițiile pe care le-a avut în diferite momente fundamentale. A fost consecvent? A fost un luptător? A realizat ceva în pozițiile anterioare pe care le-a mai avut? Se văd rezultate palpabile după acel om?

Claudia Postelnicescu: 
Care sunt ingredientele unui lider puternic și cum îl poate recunoaște electoratul dintre candidați, în contextul propagandei media care îi elimină întotdeauna pe cei mai buni, cu scopul de conserva și promova oameni ai sistemului? Electoratul captiv uită sau nu știe că mass-media este deținută de către oligarhi cu afaceri veroase, unii susceptibili de urmărire penală sau deja condamnați. Cum poate depăși un lider autentic genul acesta de blocaj?

Sebastian Lăzăroiu: 
Da, aici, într-adevăr, e o mare problemă. Nu e nouă. Am trăit-o pe pielea noastră în ultimii 10 ani. Media din păcate se află într-o stare deplorabilă. Ele au fost acaparate în mare parte tot de forțele retrograde ale societății: partide politice, oameni de afaceri de carton susținuți de partide, uneori și sindicate, am văzut toată fauna. Ei, bine, acestea sunt cele care inoculează în timp românilor un sentiment de blazare, de inutil sau, mai grav, de revoltă împotriva schimbărilor în bine. Pentru că, repet, modernizarea țării lovește în primul rând în interesele ”descurcăreților”, cei care și-au creat niște filiere de făcut bani, în relația cu statul. E drept că președintele actual a câștigat al doilea mandat în condițiile unui zgomot infernal produs de aceste mașinării ale mogulilor. Aveam 80% din media împotrivă. Ce-i drept, în vremea respectivă, încă nu s-au realizat marile reforme care au nemulțumit mari categorii de populație, așa încât președintele avea suficientă popularitate cât să se bată cu toți mogulii media. Cred că, în ultimii ani, șansa comunicării politice in mediul online a deschis un culoar mai mare, greu de controlat, pentru un contact direct cu alegătorii. Asta face presiuni si asupra mediilor convenționale pentru a se menține în limitele informării și nu ale manipulării. Un lider autentic nu face compromisuri cu media care să afecteze buna funcționare a instituțiilor. Totul până la instituții. Nu poți negocia cu niciun mogul legea și instituțiile, pentru că altfel ești terminat, devii sluga lui. Un lider autentic găsește oricând o cale de a comunica direct cu propriul electorat sau cu cei pe care îi reprezintă și transmite un mesaj convingător.

Claudia Postelnicescu: 
Ce trebuie să conțină o campanie electorală a unui candidat la prezidențiale? Deocamdată vedem atacuri la persoană și multe vorbe goale; pare că tupeul și invectiva au devenit strategii de campanie pentru unii. Cum trece o voce lucidă de vacarmul acesta ca să poată ajunge la electorat?

Sebastian Lăzăroiu: 
Atacurile sunt normale într-o campanie, ca și un ton mai ridicat. În felul ăsta te faci remarcat și îți arăți intensitatea convingerilor. Dar nu atacuri la persoană, nu jigniri. Toate polemicile, indiferent cât sunt de aprinse, ar trebui să se învârtă în jurul unui singur cuvânt: CETĂȚEAN. Cetățeanul trebuie să înțeleagă la sfârșitul zilei ce a câștigat el din aceste dispute. A înțeles de ce o măsură e bună sau nu e bună pentru el, a înțeles slăbiciunea unui lider, care nu l-ar putea reprezenta prea bine. În afară de polemici cred că toți candidații trebuie să își prezinte viziunea despre România în maximum jumătate de pagină. Dacă în câteva cuvinte poți să-mi spui ce vrei sa faci tu bine pentru România și eu am înțeles și te și cred că poți faci asta, atunci sunt șanse mari să te votez. De pildă, dacă spun: ”eu cred că România ar trebui să pună cel mai mare accent pe educație și cercetare în următorii 20 de ani. Toți trebuie să ne subordonăm acestui obiectiv: să avem oameni mai educați, pregătiți pentru piața muncii, pentru că așa vom trăi toți mai bine: vom avea mai mulți investitori, vom avea locuri de muncă pentru toată lumea, pensionarii vor avea pensii mai mari.” Asta e un lucru simplu despre cum văd eu România. Dacă oamenii mă cred și sunt convingător, atunci mă vor vota.

Claudia Postelnicescu: 
De ce credeți că avem atât de mulți candidați din zona politică de dreapta? De ce există atât de multă vendetă și clivaj între foști parteneri sau aliați? Este vorba de un proiect diferit pentru țară, viziuni pe termen lung care nu coincid sau pur și simplu eternele ambiții, suspiciuni sterile și interse pur personale sau de grup? Cum putem noi, electoratul, să sanctionăm genul acesta de comportament disprețuitor față de cetățean și față de interesele acestuia?

Sebastian Lăzăroiu: 
Prea multe ambiții personale, prea mulți oameni care nu dau doi bani pe țara asta sau pe români. Pe ei nu îi interesează decât să ajungă pe scaunul de la Cotroceni. Unii cred chiar că li se cuvine. Dar habar nu au ce urmează să facă pentru alegători. Pe de altă parte, e bine când oamenii au de unde să aleagă. Doar că va fi un joc înșelător. Mai rău decât cazul în care media susțin un singur candidat, așa cum s-a întâmplat în 2009, e cazul în care media sunt împărțite între doi candidați care pretind că se bat între ei. Cetățeanul n-are decât să se uite cu atenție, să se informeze din cât mai multe surse și sunt sigur că atunci va ști care candidat merită votul său.

Claudia Postelnicescu: Care sunt, în opinia dvs., prioritățile României acum și ale viitorului președinte al României, indiferent care va fi acela (deși distincția stânga – dreapta este necesară)?

Sebastian Lăzăroiu: 
Pe termen scurt: absorbția fondurilor europene prin creșterea capacității instituționale, depolitizarea reală a administrației și instituțiilor, întărirea puterii judiciare, reforma fiscal-bugetară. Pe termen mediu și lung: o reformă radicală în educație, urmată de alocări bugetare de până la 10-12% în maximum cinci ani, reforma sănătății, consolidarea suprafețelor agricole pentru o agricultură performantă, o autostradă care să treacă Carpații, reorganizarea administrativ-teritorială a României, revizuirea Constituției, schimbarea legii de înființare și finanțare a partidelor politice. Cred că indiferent dacă vorbim de stânga sau dreapta acestea sunt prioritățile țării.

Claudia Postelnicescu: 
Care sunt limitele actuale ale Constituției României?

Sebastian Lăzăroiu: 
Sunt destule. De pildă, modul în care sunt împărțite atribuțiile executive între președinte și premier va fi întotdeauna o sursă de conflict, mai ales în perioadele de coabitare. Din păcate, mandatul președintelui nu se suprapune cu mandatul parlamentului și atunci vom avea întotdeauna fricțiuni care vor întârzia o funcționare coerentă a instituțiilor. Ar trebui modificată Constituția în așa fel încât să putem reveni la o suprapunere a mandatelor. Avocatul Poporului este o instituție fundamentală. În unele cazuri este singura instituție care poate bloca inițiative neconstituționale, cum ar fi ordonanțele de urgență. Fiind ales de majoritatea care susține guvernul va depinde de această majoritate în exercitarea mandatului. Cred că Avocatul Poporului ar trebui votat direct de români. În cazul referendumului pentru demiterea președintelui ar trebui prevăzută dizolvarea Parlamentului, dacă românii dau dreptate președintelui în acest conflict. Micșorarea intervalelor pentru deblocarea unor crize politice, cum ar fi situația în care Parlamentul refuză învestirea unui nou guvern. Și mai sunt și alte ajustări.

Claudia Postelnicescu: 
Cât de importantă este reprezentarea cu succes a României în străinătate, în relațiile cu partenerii nostri occidentali, cu Uniunea Europeană și cu Statele Unite? Care va fi parcursul acestor relații dacă nu vom avea un președinte credibil, care nu are competența necesară să ne reprezinte extern?

Sebastian Lăzăroiu: 
Este extrem de important. O țară poate fi izolată, fără să-și dea seama, dacă nu este reprezentată de un președinte puternic, bun negociator și credibil în relațiile cu partenerii externi. De asemenea, în Uniunea Europeană, este o continuă negociere a intereselor statelor. Îți dau asta, îmi dai asta. Votezi pentru asta, votez pentru cealaltă. Astea sunt trocuri normale, democratice. Pentru asta trebuie un om care să înțeleagă bine interesele celorlalți, mecanismele instituționale pe care le poate folosi în acest proces de negociere. Partenerii noștri sunt foarte atenți la biografia celui cu care stau de vorbă. În bună măsură, când ai un președinte nou, care nu și-a creat o istorie de acțiuni prezidențiale, toată lumea se uită la antecedente pentru a determina un profil de credibilitate. Dacă aceste antecedente nu sunt prea grozave, atunci va fi o perioadă mai lungă de dezgheț sau de acceptare ca partener de încredere. În contexul regional tulbure în care ne aflăm, un președinte ezitant sau neacceptat încă ca un partener de încredere reprezintă o slăbiciune pentru noi ca țară.

Claudia Postelnicescu: 
Se speculează foarte mult cu privire la orientarea stângii, mai précis a liderilor PSD către Rusia, mai ales că s-a remarcat în spațiul public o reticență a actualului premier și a ministrului de externe de a reacționa cu privire la criza din Ucraina și viitorul securității României. Credeți că orientarea euro-atlantică a României și garanțiile de securitate pe care ni le oferă statutul de membru NATO sunt reversibile, adică poate deraia România în altă direcție, spre o altă viziune istorică și geo-politică sau suntem securizați împotriva acestui pericol?

Sebastian Lăzăroiu: 
Nu văd neapărat o orientare a PSD spre Rusia. Dar am văzut multe ezitări ale liderilor PSD în situații în care era nevoie de poziții mai ferme. Astea sunt remarcate rapid de partenerii noștri occidentali, prin emisarii lor de la București. Există o monitorizare permanentă a celor mai mici nuanțe de discurs. Din perspectiva asta, cred că un președinte al țării provenit de la PSD ar putea fi tratat cu reținere odată instalat la Cotroceni, până când va da mai multe dovezi clare de încredere. Nu văd un pericol de schimbare a orientării strategice, în ciuda unor declarații hazardate, uneori prostești, pe care premierul actual, de exemplu, le-a făcut în timp. Dar, atenție, e nevoie de lideri cu convingeri ferme pro-vestice în înaltele funcții ale statului, atunci când Rusia este evident interesată într-o destabilizare a vecinilor săi. Rusia poate profita de orice asemenea slăbiciuni. S-a văzut asta și la case mai mari, în țări occidentale, unde lideri slabi au fost inflitrați în cercurile apropiate sau manipulați într-un sens sau altul.

Claudia Postelnicescu: 
La sfârșitul zilei, toți oamenii, indiferent de orientarea politică spre stânga sau spre dreapta, vor același lucru: pace, stabilitate, o economie prosperă, locuri de muncă, servicii publice funcționale în sănătate, fiscalitate decentă, un sistem de educație care să motiveze elevul și să-i permită optimismul necesar de a intra pe piața muncii sau a capitalului, infrastructură și investiții, deci dinamism și dezvoltare. Am avut reforme propuse în educație și sănătate, dar rezultatul este tot catastrofal: elevi fără diplomă, ne-angajabili, șomeri, cu viitorul distrus, un sistem de sănătate corupt și prost finanțat, furt sistematic din bani publici, fraudarea sau incapacitatea de a accesa fondurile europene necesare. Pare o misiune imposibil de împlinit pentru orice președinte sau guvern, sunt prea multe de recuperat și de pus pe un făgăș coerent de funcționare autonomă. Ce ar fi de făcut în acest peisaj dezolant și cum poate adresa un candidat la președinție, viitor președinte toate aceste probleme?

Sebastian Lăzăroiu: 

Asta e o problemă la noi la români, în ultimii 25 de ani de tranziție, am început reforme, după care ne-am oprit, pe urmă iar le-am început, iar le-am oprit. Nu merge așa. E și din cauza liderilor inconsecvenți, populiști, speriați de consecințe, dar sigur că și românii au o vină. Dar în principal e vina liderilor. Pentru că dacă încep cu surle si trâmbițe, hotărâți să taie în carne vie, după care se înmoaie și devin ezitanți, publicul îi simte și nu-i mai urmează. Mai bine să lași lucrurile cum sunt, decât să începi ceva și să lași neterminat. O reformă neterminată e rea pentru sistem: nici cal, nici măgar. Trebuie mai multă consecvență și mai multă comunicare: oamenii să știe care e drumul de unde pleacă și unde trebuie să ajungă. E nevoie de mai multă dezbatere în societate înainte de a da drumul unor măsuri de reformă. Oamenii trebuie să se simtă parte a acestor reforme, doar așa poți avea un efort national. Pentru că, de exemplu, o reformă curajoasă în educație are beneficii extraordinare pentru economie și societate, dar cere și niște mici sacrificii, pe care toată lumea trebuie să fie dispusă să le facă pe parcursul procesului. Dar ca să fie dispusă trebuie să înțeleagă de la început despre ce e vorba. Aici președintele, ca vârf de lance al reformelor, are un rol foarte important de comunicator.