Iartă-mă Viorele!

Threedots

Scrisoare relativ deschisă, de scuze şi pus cenuşă pe cap.

Motto: 
“Mea culpa”

Multă vreme am crezut, ca mulţi alţii, că toate acţiunile, declaraţiile, explicaţiile, contrazicerile, răzgândirile, revenirile, neconcordanţele, argumentaţiile premierului nostru sunt rezultatul unor mârşăvii de sorginte partinico/personală şi că în spatele lor se află interese ascunse, meschine, materiale şi/sau politice, menite să asigure puterea.

Cum nu sunt omul care să se cramponeze de o părere greşită – când realizez că este greşită – iată că a sosit momentul să-mi fac mea culpa şi să retractez tot ce am spus până acum.

Nu Viorele, nu sunt mârşăvii, nu sunt ticăloşii. Adevărul este altul.

Iluminarea, dacă pot s-o numesc aşa, a survenit în urmă lecturării unui articol, referitor la premierul W.P. articol apărut într-o publicaţie care numai de orientare băsistă nu poate să fie bănuită (este vorba de DC News) şi se referă la un studiu psihologic făcut de un specialist în domeniu.

Ce înseamnă să fii specialist. Vezi lucruri şi detalii pe care alţii nu le văd, amănunte care pot duce la omisiuni, omisiuni care pot duce la concluzii greşite, cum a fost de exemplu şi cazul meu, vis-à-vis de Viorel.

Profesorul psiholog Florin Tudose, a făcut un portret psihologic al prezidenţiabililor români, portret care ne deschide o nouă cale în înţelegerea şi interpretarea acţiunilor diferiţilor candidaţi la preşedinţie, în speţă a celui pe care cu duioşie, înţelegere şi o imensă doză de compasiune îl voi numi “sărmanul Viorel”, ca semn al pocăinţei mele.

Încep prin a cită concluzia specialistului în psihologie:

“Victor Ponta trădează un comportament de “mitoman politic, cu o personalitate gonflată politic”, care trăieşte într-o realitate paralelă, cea a propriilor dorinţe.”

Sintagma “realitate paralelă”, este definitorie. Psihologul ne oferă o scurtă dezvoltare a conceptului:

“Victor Ponta, ca mulţi politicieni, de altfel, nu e un unicat, preferă să discute cu noi vorbind despre o realitate care curge numai în capul acestuia. Se derulează doar în imaginarul lui. Când se încurcă, spune: ‘N-am ce să discut! Nu vă pricepeţi! Mergem bine…’. Realitatea sa este una paralelă, una a dorinţelor sale. Tot timpul trăieşte în această realitate, iar asta-l va costa extraordinar de mult şi va fi tot un mare dezamăgit, aşa cum este Mircea Geoană. I se aseamănă tipologic”, a spus profesorul Florin Tudose, într-o ediţie specială moderată de Denise Rifai.

În interpretarea mea de nespecialist, înţeleg din cele expuse de profesorul psiholog că premierul nostru şi-a creat o lume imaginară, un fel de “Lalaland” în care el este Alice în ţara minunilor, o ţară extraordinară, minunată, o ţară aleasă, în care totul merge perfect datorită cârmuirii lui înţelepte şi măsurilor excepţionale, politico-social-economice, luate de un guvern a cărui competenţă nu a mai fost egalată de vreun cabinet din guvernările trecute, sau actuale.

  - Aşa se face că în imaginaţia lui, toate birurile şi taxele noi, prăbuşite peste creştetul romanului, român care nu-i cunoaşte drama, sau zbuciumul personal, deci toate taxele nu sunt altceva decât o pârghie pentru creşterea bunăstării şi nivelului de trăi.

  - Aşa se face că disponibilizările în urmă falimentărilor şi privatizărilor eşuate, se transformă miraculos în milionul de locuri de muncă, promise.

  - Aşa se face că o economie frânată pe două trimestre consecutive, frânare care în accepţiunea tuturor economiştilor este recesiune, în lumea imaginară a premierului se transformă într-o economie care goneşte pe autostrada dezvoltării cu o viteză uluitoare (variabilă ce-i drept, de la 130 la 100 – dar totuşi orientată vectorial înainte), viteză care face să se înverzească de ciuda economii europene cu tradiţii şi pondere mult mai mari.

  - Aşa se face că toate calamităţile naturale, de genul recentelor inundaţii, se transformă în succese de guvernare prin alocarea câtorva saci de nisip şi ceva utilaje, plus o mâna de vorbe de îmbărbătare, că ajutoare reale vor primi ăia cu casele distruse, când or zbura bivolii.

  - Aşa se face că aventura lui de premier tras cu barca de servanţi vânjoşi, în apă până la genunchi, se transformă într-o odisee, în care el vâsleşte neobosit pe valurile nemiloase care matură uliţele rurale, periplu în care mai şi salvează personal de la catastrofă vreo câţiva loviţi de soartă, din categoria “fă, Doina”.

  - Aşa se face că bâlbâiala lui cotrocenista în privinţa CAS-ului şi acoperirii găurilor de la buget, provocate de reducerea acestuia, se transformă într-o victorie de răsunet, asupra preşedintelui MTO-ist şi o plecare triumfală la braţ cu Miss Harvard.

Exemplele sunt nenumărate, dar nu vrem să răsucim cuţitul în rana purulentă, aşa că o să revenim la ce a mai spus profesorul psiholog:

“În ultimele zile, Ponta a început să meargă prin biserici. Bate bisericile patriei… Foarte frumos dacă-l animă vreun sentiment religios! Nu ar trebui s-o facă public. Etalarea credinţei în public este jenantă şi împotriva perceptelor Bisericii. (…) Am aflat că Ponta a participat la Revoluţie, că a fost bătut la Mineriadă, că a votat când nu avea vârstă de votare, acum aflăm că din copilărie, poate chiar dinainte de a veni pe lume, merge regulat la biserică. Ponta nu este un novice pe piaţa politică. Premierul îşi inventează propria biografie”, mai spune Tudose.

Pe lângă toate astea, inventarea unei lucrări de doctorat, pare aproape a ghiduşie specifică vârstei adolescentine. Profesorul ne dezvăluie nemilos, cu cinismul chirurgului care taie în carne vie, cutremurătoarea drama a premierului:

“Ca un fel de diagnostic politic, rar s-a văzut un mitoman politic aşa de bine structurat şi de organizat. Se recreează, ca în “1984″, al lui Orwell. Pozele de pe reţelele de comunicare se schimbă ca pe vremea lui Ceauşescu. Îşi completează cu imaginarul propriu cum crede că va fi mai bună imaginea lui, dar acest lucru nu face decât să deruteze alegătorul”, explică psihologul, care atrage atenţia asupra faptului că premierul îşi dedublează personalitatea.

Cutremură-te naţiune şi hohoteşte, că e de plâns. Sărmanul Viorel are personalitate multiplă. Se crede “Cei trei muşchetari”, sau “Cei 7 magnifici” sau chiar “Ali-Baba şi cei 4zeci de hoţi”. Când ne spune ce ne spune, nu e întotdeauna el. Câteodată e el, câteodată e altul, şi câteodată nu e nimeni. De la “Cele două orfeline”, sau de la “Dr Jekyll and Mr Hyde”, nu s-a văzut dramă mai accentuată.

Totuşi concluzia nu e de natură să-l sensibilizeze pe profesorul psiholog. El continuă implacabil:

“Dedublarea personalităţii – e un caz unic în istoria politică a României, nu am văzut până acum aşa ceva, nu am văzut persoane care să voteze într-un fel ca premier, să trimită o lege pe care n-o votez pentru că eu, ca deputatul Ponta, nu sunt de acord cu legea premierului Ponta”, spune Tudose. 

Şi ca o concluzie la tuşa portretistică, profesorul în psihologie, se leagă şi de latura prezidenţiabilă a sărmanului Viorel:

În ceea ce priveşte intenţia premierului de a candida la Preşedinţie, Tudose susţine că face acest gest “ca şi când n-ar fi dorinţa lui”. “Din păcate, o face ca şi cum nici n-ar fi dorinţa lui. Acesta e sentimentul, văzând cum se zbate. Mai simplu ar fi să facă un program, decât să spună tot timpul că ne va scăpa de Băsescu. (…) Cred că există şi vinovaţi exteriori. Vinovaţii din politică – personaje Adrian Năstase care l-a făcut “micul Titulescu din profil”. Nu are nimic în comun cu el. L-a mai ajutat şi socrul său. Socrul său vrea pentru fiica sa un preşedinte în familie. Cred că e împins. A şi spus că nu vrea să candideze. Cum putem şti noi? Trebuie să ştim, noi, alegătorii, ce vrea viitorul preşedinte al României. (…) Am mai avut un preşedinte care trăia cu fantasma că o să ne ducă pe drumurile nebătute ale socialismului, unde nu mai fusese nimeni, şi acolo o să ne fie foarte bine… “, încheie psihologul.

Cuvintele sunt de prisos, nu mai este nimic de comentat sau adăugat. N-o să mă apuc eu, un diletant, să combat, mai ales că nici nu am argumente viabile, părerea unui profesor în psihologie. Doar concluzia. Mea culpa, sărmane Viorel aka Alice in tara minunilor. Nu este vorba de mârşăvii, sau ticăloşii. Este “Lalaland” lumea imaginară în care totul merge bine.


P.S. Totuşi nu pot să nu mă întreb un lucru. Dacă este adevărat ce zice profesorul psiholog, locul unuia cu personalitate multiplă unde este cu adevărat, în fruntea guvernului, sau a ţării, ori la tratament?