Suspine

Sandu Alrox

Singur în vară,

singur în vântul

ce suflă părul meu.

Singur în secretul

ce îmi sfâșie inima

singur, doar eu

la mila gândurilor mele.

Pas dupa pas

în amintiri.

Suspin dupa suspin

în vise.

Fug de pe străzi și văd

strigăte

care îmi revin mereu în minte.

Privesc cerul senin

împregnat cu suspin

ceresc,

încrustat de nori,

luminos și ...,

ca mine.

Respirație în aerul rar,

plimbându-ne în tăcere

în frumusețe.

Mă simt singur

cum nu vreau.

Soarele îmi încălzește pielea,

vântul gâdilă.

Zgomotele se duc

nu le mai aud

chiar dacă mai sunt.

O tăcere care oferă zgomotul,

singurătatea înlocuiește gândurile.

Totul

în mine se mișcă

iar eu rămân imobil

în fața zilei ce trece.

Nu este o respirație,

nu e un suspin,

nici măcar o voce

afară din cor.

Mă simt singur

cum nu vreau.

Să vreau să fiu

singur

în aceasta caldă vară

fără nimeni

care mă umple de cuvinte.

Pas dupa pas

în liniste,

în aceasta lume

care se învârte repede.

Mă pierd în tine,

în tine de luni și luni

în fiecare sâmbătă a anului

în albastrul cerului,

în verdele naturii,

în vântul trăirii noastre.

Mă arunc în suspinul tău

liniștit,

unic

și rar.