ATÂT DE-APROAPE

Loredana Vițelaru Nicoleta

Atât de-aproape te simt în asta clipă,

Când ochii mi te văd în razele obscure

Ce luna le aruncă, răzleț când se-nfiripa

De parcă încearcă, ușor să mi te fure.

Se-aude glasul tău, șovăitor în noapte,

Când gândul meu răsuna departe-n întuneric

Răspunzi chemării, cu-mbratisari, cu șoapte

Rămase-n alte nopți, în dansul lor feeric.

Atât de-aproape-mi ești, tu aură de-argint

Mă înfășori cu tine să nu te pot uita

Te strâng mereu la piept, încerc să te alint

Când uneori plâng ochii după iubirea ta.

Într-un contur, tu ești, un abur cald în noapte

Te simt un cerșetor, ce-așteaptă mângâieri,

Dar uiți iubite, dragă că-mi ești mult prea aproape

Și te iubesc mai mult, cât te-am iubit eu, ieri.

Când lacrima își plânge, tăcerea ce-o ucide

Ar vrea să fii aici, să îi sugrumi durerea,

Dar pașii tăi sunt duși, prin depărtări aride

Te simte, doar curgând, că-i dai tu mângâierea.

Atât de-aproape-mi ești, că-ți simt sărutul cald,

M-alinți cu-mbratisari și șoapte în ureche,

Strivești tăcerea nopții ce este de cleștar

Spunând că n-ai să uiți iubirea noastră fără de pereche.