NAIVITATE

Lili C. Bernini

Şi totul a-nceput cu o glumă

Iar tu îmi spuneai aşa frumos

Că sînt Luceafărul din noapte

Şi ţi-am întors viaţă pe dos.

Şi îmi spuneai cuvinte tandre

Mă răsfăţai cu vorba ta

Iar gândul meu a luat-o razna

El te caută ... te tot visa.

Şi-n fiecare zi de-atunci

Mi-ai dăruit câte-o speranţa

Spunîndu-mi doar să am răbdare

Că îmi vei da o altă viaţă.

Naivă cum eram pe-atunci,

Am dat crezare vorbei tale

Şi aşteptăm să mă răpeşti

Şi să fugim departe-n zare.

Şi-n seară care eu speram

Că îmi vei spune nu doar glume

Ai dispărut, şi mai lăsat

Iar singură pe această lume.

Iar zilele treceau în zbor

Căutîndu-te pe tine

Şi nu-mi doream decât să mor

Să pot sa uit de tine.

Dar te iubeam deja prea mult

Ca să te dau uitării

Înţelegând că eu am fost

O glumă doar, ... şi atât

În viaţă ta,în clipă disperării.

Şi ştiu că-n viaţă ta acum,

Există alte stele, dar eu

M-am resemnat de mult

Lăsându-te cu ele.

Şi tot ce-a mai rămas acum

E doar o întrebare

"Tu eşti un om sau demon

Ce-a vrut să mă omoare?"

Dar oriceai fii să ştii,

Eu... te iubesc în disperare.