Popa Ines Vanda
Mi-e trupul o clepsidră
în care plânge timpul,
Un
mozaic de vise așteaptă-n diligențe,
În
snopuri arde dorul și-n curgere apusul
Cu
cioburi de safire cârpește din absențe.
A
ațipit iubirea o clipă printre gânduri,
Cristale-nlăcrimate de
doruri m-au trezit
Nu-mi amintesc albastrul,
nici primii zori din muguri,
Dar mă orbește clipa
splendorii din zenit.
O
adiere caldă din seminții celeste
Mi-a altoit zambile cu un
descânt ceresc,
Și-a încolțit în
suflet iubire de poveste
Parfum de vis în straie
de zâmbet îngeresc.
Ce
vină să existe în raiul unor îngeri
Ce
beau din samovare licoare de iubire?
De
ce să bată toaca a lacrimilor frângeri
Când lujeri de speranță
pot împleti-n neștire?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu