Lusiana Drăguşin
Galopul spre zarea
dorinţei
Pluteşte-ntre noapte şi
zi,
Ai
temeri şi schija sentinţei
Îmi sângeră pieptul,
să ştii.
Atâtea-ntrebări
desuete,
De
unde, de ce, până când?
E-aceeaşi perfidă
tristeţe,
Tu
pune-le în urmă, nu-n gând.
Deschide doar cercul
vieţii,
Ce-s alea carteziene?
Visează absurd, ca
poeţii,
Fii fericit, nu te teme!
Păşeşte apăsat şi
eroic,
Durerea, trecutul, îl
lasă,
Aşa cum tu eşti, mereu
stoic,
Eu
sunt eroina… aleasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu