Aura
Popa
că
mi-am lăsat fluturii liberi
pe
pajiştea ta înflorită
de
gând
au
prins gust de lumină
şi-au
încercat vâltorile
scrise
cu font inedit
în
orice cuvânt
n-am
să-mi iert niciodată
că
mi-am rătăcit visele
în
această poveste
cu
previzibil final
aşteptai
de la fluturi
să-ţi
cutremure malurile
nu
s-aducă şoapte
cu
iz de banal
n-am
să-mi iert niciodată
că
mi-am desenat soarele
pe
umbra cerului tău
rezemată
de zori
în
rouă de linişte
mi-au
aţipit valurile
te-am
molipsit cu noapte
şi
ţi-am şters din culori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu