EMOŢII STINSE

Ciobotariu Maria

Cu privirea frântă

nu pot opri picăturile

de cuvinte

spulberate de vânt

petale de trandafir

din şoaptele iubirii

glasul tăcerii

străbate cărări

fară oprire

din emoţii stinse

lumina zorilor-ntâmpină

neliniştea furtunii

din orizonturi pierdute

mă ascund în umbra

albastră

să nu mă găsească dorul

cu lacrimi sărate

plânge marea

tulburând amintiri,

topind castele de nisip.

După ploaie...

se aşterne liniştea.