Ioan Voda cel Cumplit – Voievodul de Cremene
Oricat
veti cauta in colbul istoriei noastre un personaj asemanator
Voievodului Ion Armeanul, rar veti gasi vreunul. Oricat veti cauta in
Istoria Universala un razboinic asemenea Mariei Sale, nu veti afla
unul care sa se apropie de bravura, forta si neinduplecarea sa.
Readucerea aminte a faptelor si vietii unuia dintre cei mai
straluciti strategi ai Europei crestine, este o adevarata datorie de
onoare.
Europa
alienata
Secolul
XVI al erei noastre surprindea Batranul Continent intr-o etapa de
tensiuni sociale, fierbere politica si consolidare a artelor si
civilizatiei Apusului. Imperiul Spaniol se afla la apogeul fortei si
dezvoltarii sale. Fanaticul rege catolic Filip al II-lea era cel mai
bogat monarh al vremii, in porturile peninsulei hispanice acostand
galioane pline cu comori si sclavi adusi din Europa, Africa, Asia si
America. Anglia isi definitiva noua sa orientare constitutionala
reformata, alaturi de revizuirea politicilor coloniale. Franta se
vedea aproape condusa de miscarea hughenotilor. Taratul moscovit era
o imensa pustietate asupra caruia flutura steagul insangerat al unei
adevarate fiare, Ivan cel Groaznic pe numele sau.
Pe
fondul acestei Europe alienate si dezbinate, Imperiul Otoman continua
sa muste hulpav bucati din trupul Continentului cel Vechi. Forta sa
militara si cruzimea pasalelor inspaimantau orice armata. Si acesta
in ciuda faptului ca la Stambul domnea Sultanul Selim cel Betiv, un
suveran care nu calcase in viata sa pe un camp de batalie, un notoriu
obsedat sexual interesat doar de frumusetea roabelor din Balcani si
Caucaz si nu in ultimul rand un mare betivan, dupa cum i-a ramas si
numele. In aceste conditii, intr-un marunt voievodat romanesc, apare
un mare conducator de osti, pe care numai soarta cea nedreapta
alaturi de o tradare devastatoare, l-au oprit sa nu schimbe fata
Europei.
Armeanul
cel Cumplit de Viteaz
Dupa
moartea Marelui Stefan, tronul Moldovei a fost ocupat vremelnic de
fiul sau, Bogdan cel Chior. Fiul celui din urma, Stefan cel Tanar sau
Stefanita Voda, muri la randul sau fara de urmasi legitimi. Pe tron
se inscauna Petru Rares, un copil din flori al lui Stefan cel Mare .
In scurta sa perioada de domnie, Moldova a stralucit totusi datorita
talentului sau diplomatic, Petru Rares dovedindu-se un voievod iubit
de popor, care baga iarasi groaza in randurile dusmanilor. Urma apoi
cruda domnie a lui Voda Alexandru Lapusneanu, ale carui excese si
carnagii au ramas intiparite chiar si in literatura romaneasca, sub
pana lui Costache Negruzzi. In tot acest rastimp, un alt vlastar din
trupul lui Stefan cel Mare, crestea necunoscut in strainataturi,
departe de ochii celor care se luptau intre ei pentru tronul
Moldovei. Este vorba de fiul bastard al lui Stefan cel Tanar, Ioan
sau Ion, depinde de cronicar. Mama acestui adevarat stranepot al lui
Stefan cel Mare a fost o femeie de neam armean din familia Serpega.
Vitejia, gandirea strategica, forta fizica si neinduplecarea o
mosteni de la tatal sau, Stefan cel Tanar, descris in letopisete
drept un personaj dintr-o bucata, cu un caracter bataios. De la mama
sa, Ioan Voda a mostenit o fizionomie tipic armeneasca, ten masliniu
inchis la culoare, o frunte inalta si lata, dar neromaneasca, dupa
cum aminteste si B.P. Hasdeu, par des si negru, nas oriental precum
al tuturor negutatorilor armeni care strabateau Moldova.
Moldovenii
si-au denumit intotdeauna domnitorii bastarzi dupa numele mamei, ca o
ramasita straveche a matriarhatului in taramurile locuite de daci.
Astfel, Alexandru Voda a fost numit Lapusneanu, dupa mama sa,
Lapusneanca. Petru Voda a ramas cu numele de Rares, dupa Raresoaia,
porecla mamei sale. Prin urmare, in aceiasi nota, poporul l-a numit
Ioan Armeanul pe stranepotul lui Stefan cel Mare. In anul 1561, la
varsta de aproape 40 de ani traiti in anonimitate, Ioan Armenul se
face remarcat pentru prima data intr-un context destul de neobisnuit.
Datorita situatiei politice nefavorabile, paraseste regatul polon si
apare drept refugiat in Crimeea, la curtea hanului tatar Mehmet
Kalga, a carui admiratie si prietenie o cucereste definitiv, dupa
ce-l insoteste pe tatar intr-o campanie de lupta contra armatelor
rusesti. Acolo, intr-o lupta crancena de pe malul Volgai,
remarcabilul sau sange rece alaturi de forta-i fizica de proportii
herculeene, au smuls strigate de admiratie incercatilor calareti ai
stepelor. Simpatia lui Kalga-Han pentru Ioan era atat de puternica
incat trimite o scrisoare regelui polonez Sigismund-August : "Te
rog foarte mult a binevoi a tine in gratiile tale pe acest fiu de
domn din Moldova". La acea data regatul polonez tremura de frica
tatarilor. Pana la urma, ura boierilor impotriva lui Bogdan
Lapusneanu, fiul lui Alexandru, precipita situatia in favoarea lui
Ioan Armeanul, ale carui eforturi de a cuceri tronul Moldovei
ajunsesera deja la urechile imparatului Germaniei, regilor Ungariei
si Poloniei, precum si sultanului turc. Profitand de situatia-i
favorabila si bazandu-se pe curajul sau nemaiintalnit, Ioan ajunge in
sfarsit Voievod al Moldovei.
Doi
ani cat o eternitate
Inscaunat
in luna februarie a anului 1572, Ioan a domnit doar pana in iunie
1574, cand moartea sa de martir l-a trecut deopotriva in istorie si
legende. Primele clipe de domnie au fost marcate de tensiuni si
hartuiri reciproce cu regatul polonez. Exelent politician, Ioan Voda
redobandeste pentru Moldova cetatea Hotinului, cea mai puternica
fortificatie romaneasca din acele timpuri. Crestin de rit armean inca
din nastere, luteran in Polonia, convertit la islam in Stambul, Ioan
Voda trece la ortodoxie in uralele multimii. Un strateg de talia sa,
animat de ambitia libertatii ar fi trecut la catolicism daca s-ar fi
inscaunat rege al Spaniei sau ar fi aderat la confucianism, daca
astfel ar fi devenit suveran al Chinei.
In
scurta sa domnie, Ioan a savarsit o serie de reforme nemaivazute pana
atunci in Tarile Romane. Cunoscator al limbilor turca, greaca, polona
si armeana, domnitorul aplica controlul personal al actelor emise de
cancelaria domneasca. Decide schimbarea capitalei de la Suceava la
Iasi, trece la eliberarea oamenilor de rand de sub jugul boierilor si
clerului. Pentru a salva averea tarii, ordona sa fie batute monezi
nationale de arama in loc de aur si argint. Prima inscripitie in
limba romana apartine banilor de arama pe care Ion Voda a ordonat sa
se inscriptioneze "Teara Moldovei". Tot el impune o
strictete de fier contributiilor fiscale ale oricarui moldovean, fie
el simplu taran sau logofat. Toate aceste masuri nu au facut decat sa
inteteasca ura boierimii si a clerului contra lui Ion Voda. Parca
pentru a inaspri situatia, Ioan Voda se tine tare si nu face rabat de
la principiile sale. Astfel, pe o inalta fata bisericeasca care ar fi
savarstit pacatul sodomiei, o pedepseste prin arderea de viu. Pentru
a-l consola, Ioan Voda aminteste preotului nefericit ca este mai bine
sa-i arda trupul cel pacatos aici pe pamant, decat sufletul sa-i fie
ars pe veci in Gheena. Pe un boier care tradase trei domnitori
anteriori si se facuse haiduc, Ioan Voievod il ingroapa de viu in
pamant, cerand familiei boierului sa nu fie mahnita, deoarece numai
pamantul putea inghiti un asemenea ticalos.
Ura
sa impotriva boierilor si preotimii nu cunoaste margini, in opinia
voievodului aceste doua clase sociale fiind vinovate de slabirea
tarii, jaful taranilor si cultivarea unei adevarate arte a tradarii
si intrigilor. Pentru a controla si limita puterile boierimii si
influenta clerului, Ioan Voda face o miscare politica fara precedent
pana atunci in istoria interna a principatelor romane. Spre surpriza
tuturor, redutabilul voievod ia mosiile manastiresti pentru a le
darui unor boieri. Tot asa procedeaza si cu mosiile, domeniile
turmele, si hergheliile boierimii. In scurt timp, aceste bogatii erau
daruite unor manastiri. Astfel, scandalurile, invidia si ura dintre
preotime si boieri se tineau lant. Succesul voievodului era de o
simplitate neobisnuita. Ioan nu-i lasa nici pe boieri nici pe preoti
sa abuzeze de roadele muncii taranilor. Razesii erau taria armatei,
cu cat erau mai bine hraniti cu atat luptau mai destoinic.
Domnitorul, totusi, nu i-a improprietarit pe tarani, deoarece se
temea ca o astfel de masura ar fi nascut o criza ce ar fi dus la
situatii anarhice in Moldova. In schimb, lua taxa de la tarani doar o
zecime din cat le luau boierii. Prin acesta metoda, a reusit in scurt
timp sa umple vistieria tarii si totodata sa devina eroul maselor
populare. Evident, datorita acestor masuri si-a atras Ioan numele de
cel Cumplit sau cel Rau, dupa cum il aminteste un cronicar
mitropolit.
Intrigile
boierimii au atins cele mai indepartate colturi ale Europei. Despre
mazilirea si uciderea lui Ion-Voda se vorbea nu numai in cancelariile
din Ungaria, Polonia, Valahia sau Stambul. Pana si in indepartata
Franta se puneau la cale planuri care vizau inlaturarea sa de la
tron. In acea perioada, Moldova platea Inaltei Porti un tribut anual
de 40.000 de galbeni. Turcii observara prosperitatea tarii in timpul
domniei lui Ioan si aproape dublara tributul. Insa, Ioan Voda cel
Cumplit nu putea accepta lacomia turcilor. Tot mai multe amenintari
se strangeau la adresa sa. Cea mai mare venea din partea Doamnei
Chiajna in persoana. Acesta adevarata Lady MacBeth a istoriei
romanesti platise deja in avans multi galbeni Inaltei Porti in scopul
cumparararii tronului Moldovei pentru fiul sau, Petru Schiopul sau
Petru cel Tanar. Turcii se pregatesc de razboi. In fata unei asemenea
amenintari , Ioan Voda cel Cumplit tine in fata divanului boieresc o
cuvantare ramasa la cunostinta noastra datorita lui cronicilor lui
Grigore Ureche. Neinduplecatul voievod prezinta situatia si se
pregateste de razboi impotriva celei mai mare forte militare din
vremea sa.
Moldoveni
si Cazaci - Luptatori fara egal
Ioan
Voda studiase arta militara a turcilor, tatarilor, polonezilor si
germanilor, astfel incat cunostea atat punctele tari, cat si pe cele
slabe alte armatelor respective. Aici intervine geniul sau militar
desavarsit. Intr-un avant de-a dreptul revolutionar, Ioan Voda
anticipeaza importanta artileriei si a infanteriei pe campul de
lupta. La momentul respectiv, niciun alt suveran european nu gandea
atat de vizionar. Franta avea la acea data doar 30-40 de tunuri, Ioan
Voda avea 200 de guri de foc. Tunurile europene din acea perioada
erau niste masinarii imense, greoaie si foarte dificil de manevrat.
Ion Armeanul este constient de acest neajuns si isi doteaza armata cu
tunuri mult mai mici si mai mobile. Daca un tun de la curtile Europei
putea fi carat cu 4 sau 6 cai, un tun modovenesc patentat de voievod
putea fi deplasat cu o singura pereche de cai. Modovenii se
distingeau prin revolutionara lor artilerie de camp, fapt subliniat
si de Nicolae Balcescu care declara: "Artileria la romani a fost
mult mai in buna stare decat la cele mai multe neamuri". Cu
nimic mai prejos se prezenta armata moloveneasca compusa in mare
masura din razesi si boieri de rang mic. Toti acesti oameni erau
caliti in lupta si cunosteau la perfectie arta manuirii armelor.
Luptele de sute de ani cu turcii, tatarii, ungurii si polonezii au
dus la desavarsirea unui tip de razboinic de neinvins in Europa.
Arcasii moldoveni erau superiori in tactica si mobilitate celor
occidentali.
O
alta arma pe care se bazau razesii luptatori erau teribilele ghioage
sau fusturi. Realizate din lemn de esenta tare si ghintuite la capat,
acestea puteau usor zdrobi coifurile si armurile vrajmasilor. Sabia
era la mare cautare, tipul de palos moldovenesc aducea mai degraba la
forma cu iataganul. Razesii nu au ales niciodata sabiile grele si
impractice de tip european, folosite indeobste de polonezi si unguri.
Fiecare grup de infanterie avea cate o ceata de sateni inarmati cu
coase folosite pentru a taia picioarele cailor sau ale calaretilor,
in functie de conjunctura luptei. Caii moldovenesti erau o rasa
unica, din nefericire disparuta azi. Extrem de pretuiti de hanii
tatari sau pasalele turcesti, caii moldavi nu au fost foarte aratosi,
dar erau deosebit de iuti si de rezistenti. La nasterea manjilor,
razesii le taiau narile pentru a inlesni astfel procesul respiratiei
accelerate pe timp de galop. Codul martial al moldovenilor se rezuma
la un singur alineat: "Fugarul carele va lasa campul bataliei,
sa fie pedepsit cu o moarte mai cumplita decat aceea ce i s-ar fi
putut intampla in lupta din partea vrajmasului".
Marturiile
cronicarilor straini cu privire la spiritul de lupta al romanilor din
acele vremuri sunt edificatoare: "Ei se bat cu o asemenea
indrazneala si dispret fata de dusmani, cu o asemenea incredere in
sine, incat cu o mana de oameni infransesera mari armate ale
vecinilor" spune Graziani. "E un popor totdeauna foarte
ciudat, capritios, tafnos, dar atat de dur si razboinic incat nu o
data a dat lectii acelora care nu-l lasau in pace" citim la
Vigenere. "Neamul moldovenesc e feroce, cam barbar, dar foarte
ager in arta militara" declara Reichersdorf. "Ostasii
moldoveni sunt viteji si mesteri in lupta, desi sunt niste tarani
prosti, luati de la plug" ne spune Bielski. "Sunt oameni
groaznici si foarte viteji; si nici ca este pe fata pamantului un alt
popor care pentru gloria razboinica si eroism sa apere o tarisoara
mai mica contra mai multor dusmani, atacandu-i si respingandu-i fara
incetare" zice si Orzechowski.
In
acelasi timp, in istoria universala isi fac aparitia teribilii
cazaci. La marginea hotarului Poloniei cu tinuturile tatarasti apare
o natie compusa in mod egal din fugari refugiati din Rusia, Polonia,
Moldova, Kalmukya si Cerchezia. Vorbeau o limba amestecata pe care o
intelegeau cu totii. Urau de moarte pe musulmanii turci si tatari
precum si pe polonezii cei catolici. Impotriva acestora porneau in
fiecare an in expeditii de jaf si pedepsire, fiind condusi de cate un
ataman. Resedinta lor era la gurile Niprului si Volgai unde isi
injghebasera chiar si o flota de barci cu care jefuiau negutatorii
turci si genovezi. Erau luptatori rebeli, violenti si temperamentali.
In lupta dadeau dovada de o cruzime nemaintalnita nici macar la
tatari. Ingroziti, turcii i-au denumit Cozaq, adica "nebun
liber". Bazandu-se pe credinta comuna ortodoxa, Ioan Voda
angajeaza douasprezece sotnii cazacesti sa lupte de partea sa
impotriva Semilunei. Istoria nu i-a dat alti aliati, polonezii si
ungurii, vecinii crestini ai Moldovei, tremurau de frica ienicerilor.
Atamanii cazaci Pokotilo si Swiercewski i-au fost credinciosi
voievodului pana la moarte.
Prima
mare victorie a lui Ioan Voda cel Cumplit a fost cea de la Jiliste,
langa Ramnicu Sarat. Acolo cei 9.000 de modoveni si sotniile
cazacesti decimeaza o armata formata din 20.000 turci, 40.000 de
munteni si 2.000 de secui, practic intreaga armata a lui Petru cel
Schiop, care marsaluia din Tara Romaneasca pentru a se sui pe tronul
Moldovei. Petru cel Schiop scapa cu greu, refugiindu-se in cetatea
Brailei. Ioan Voda cel Cumplit inainteaza pana la Targoviste unde il
inscauneaza pe aliatul sau Vintila Voda. Napraznicul voievod se
indreapta apoi spre Braila unde se angajeza in asediul cetatii.
Turcilor nu le venea inca sa creada. O solie din cetate ajunge la Ion
Voda cu un mesaj simbolic: zece gloante, zece ghiulele si zece
sageti. Ion Voda nu gusta ironia amara a turcilor si taie buzele,
urechile si nasurile turcilor dupa care-i rastigneste in fata
cetatii, transmitandu-le turcilor ca aceasta soarta urmau sa aiba si
cei din cetate, daca nu-i deschideau portile. Turcii se
incapataneaza. Voievodul ordona escaladarea zidurilor, iar Braila
cade in mainile moldovenilor si cazacilor. Urmeaza scene de cosmar
pentru musulmanii din cetate. "Nimeni nu fu crutat; sangele
curgea parau in Dunare. Nu au fost ucisi doar oamenii, pana si cainii
au trecut prin sabie. Nu a ramas piatra pe piatra. Focul mistui ce nu
a ucis sabia" ,aminteste cronicarul polonez Gorecki.
Dincolo
de infrangere, dincolo de moarte, dincolo de uitare
Succesele
militare ale voievodului il indreapta spre recucerirea Cetatii Albe
si a Chiliei, denumite de turci Akkerman, respectiv Bender. In acest
scop isi indreapta armele spre Bugeac, unde valurile de turci si
tatari pribegi alungasera deja populatia romaneasca. Batalia de la
Lopusna a fost un nou exemplu de strategie militara spontana,
adaptata la teren si la armatele turco-tatare. Raidurile lui
Ioan-Voda devasteaza cele doua cetati construite de Stefan cel Mare,
iar populatia musulmana care se instalase acolo este masacrata fara
crutare. La Tighina si Cetatea Alba, Ioan-Voda infrange trei corpuri
de armate turcesti. In lupta de la Roscani, voievodul isi uimeste
ostasii, demonstrandu-si forta herculeeana. Un tun se impotmolise in
noroi, singur, Ioan-Voievod apuca tunul de franghii si il smulge,
tragandu-l pe o pozitie noua de unde trage asupra turcilor. Forta
colosala a voievodului este atestata de marturiile cazacesti. Pentru
a-si distra ostenii obositi, Ioan Voda obisnuia sa franga in maini
potcoave de cai.
Exasperati
de victoriile domnitorului, otomanii trimit in vara anului 1574 o
noua expeditie militara. Armata uriasa era compusa din turci, tatari
si munteni. Un puhoi de 200.000 de oameni se indrepta contra celor
circa 35 mii de luptatori ai voievodului Ioan. In acelasi timp, o
alta oaste de tatari se pregatea sa-l atace pe voievod. Impotriva
armatei turcesti care se apropia de Dunare, voievodul il trimise pe
Ieremia Golia, omul sau de incredere. Avand parca o presimtire Ioan
il pune pe Golia sa jure pe Cruce si Evanghelie ca nu va trada. Insa,
langa lacul Cahul, Golia impreuna cu cavaleria moldoveana tradeaza si
trece de partea turcilor pentru 30 de pungi cu galbeni…Sosirea unei
noi armate de tatari copleseste oastea moldo-cazaca si o obliga sa se
retraga in satul Roscani din apropiere. Exasperati de rezistenta
romanilor, turcii ataca in valuri succesive. Dupa ce moldovenii
resping al treilea val de ieniceri, turcii trimit in lina intai pe
Ieremia Golia si oamenii sai. Tradatorii sunt macelariti de sageti si
ghiulele. Uluiti, cu pierderi uriase, turcii incerca un nou asalt.
Dezastrul vine insa din partea naturii. Seara se porni o ploaie
torentiala care uda pulberea necesara tunurilor romanesti. Furia
romanilor nu mai putea fi oprita, ataca cu sabiile pozitiile turcilor
care-i copleseau numeric. Urmeaza trei zile de canicula ucigatoare.
Ioan-Voda mai ramasese doar cu 7.000 de osteni. Respinsese timp de o
saptamana atacurile concentrate a 200.000 de dusmani.
Oamenii
sai suferau cumplit de sete. Nobletea si sacrificiul sau unic ii
impun sa se preda in schimbul crutarii soldatilor sai. Primul pas il
fac turcii care-i trimit o solie in cea de a patra zi. Ion cel Viteaz
accepta sa se predea cu trei conditii: ostenii moldoveni
supravietuitori sa fie crutati, cazacii sa fie lasati sa se intoarca
la setciile lor zaporojene, iar el personal sa fie trimis viu si
nevatamat sultanului Selim al II-lea. Turcii primira. Ahmed Pasa jura
de 7 ori pe Coran, Petru cel Schiop care ravnea Moldova, jura la
randul sau de 7 ori pe Biblie. Ostenii sai plangeau, multi nu vroiau
sa-l lase sa se duca la turci. Voievodul lasa credinciosilor cazaci
armele si bijuteriile sale. In cortul turcilor, respinge toate
acuzatiile seraskirului, declarandu-i ca nu va vorbi decat cu
sultanul. Mandria sa infioara pe turci. Atunci, un aventurier italian
din Napoli, pe numele sau Scipione Cigalla, trecut la islam cu numele
de Cigalazade, savarsi infama fapta. Sperand la o recompensa, infipse
cutitul in inima voievodului neinarmat. Ienicerii incurajati, taiara
capul trupului lipsit de viata, dupa care legara puternicul sau trup
de patru camile care, fiind biciuite, sfasiara in bucati corpul
eroului. Intr-un ritual dement, ienicerii se inghesuie sa culeaga
oasele domnitorului, fiind convinsi ca ramasitele viteazului erau
moaste si talismane. Pasalele isi umezesc iataganele in sangele sau,
rugandu-se lui Allah sa le dea si lor curajul si puterea lui Ion
Voda.
In
fata unui asemenea spectacol oribil, moldovenii dezarmati din suita
domnitorului sar cu pumnii goi pe turci. Sunt ucisi pana la ultimul
de ieniceri, drept lectie pentru oricine ar fi incercat sa se
rascoale contra Semilunei. Vazand cum isi tin turcii cuvantul,
cazacii ataca cu furia disperarii. Supravietuiesc doar 12, in frunte
cu atamanul Swiercewski. Impresionati de bravura zaporojenilor,
turcii cedeaza si-i lasa in viata chiar si pe cazacii raniti. Astfel
s-a savarsit din istorie unul dintre cei mai viteji conducatori ai
romanilor. Fratele sau, Nicoara Potcoava, ajunge ataman al tuturor
cazacilor zaporojeni, si ocupa vremelnic tronul Modovei. Astazi, cei
doi eroi sunt pe nedrept trecuti in uitare…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu