Popa Ines Vanda
Spre
tine se tot surpă cărări de înserare,
O
altă irosire de-nstrăinări confuze,
Frânturi de clipe stinse
răpuse de tăcere
Și
maci robiți de vină, nu-i cine să-i salveze.
Știu c-ai să vii adesea
să ardem câte-un dor
Din
jarul stins în pripă de ploile amare,
Vei
fi o păpădie în lan amăgitor,
Dar
macii mei te-au șters cu mir din calendare.
Ți-am spulberat cenușa
din urna suferinței,
Căci ochii mei au plâns
și lacrimile tale,
Port doliu după vise,
strivind culpa dorinței,
Nu-mi este dor de tine,
ești doar nălucă-n vale!
Nici nu-mi aduc aminte
azurul de-nceput,
Nici simpla adiere in pas
de peregrin,
Eu
cred c-ai fost doar macul din vise de-mprumut,
Un
înger fără aripi din nenuntit destin.
Însângerat de frângeri
mă doare ghiocelul,
C-a
fost rănit de ploaie și îngropat de viu,
Eu
zăbovesc o clipă să-mi uiți și curcubeul,
Să
nu m-aștepți străine, nu-ți sunt și n-am să-ți fiu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu