duminică, 31 martie 2013

Extremele politice si catastrofele secolului XX

Pe 30 ianuarie 1933, Adolf Hitler devenea cancelar al Germaniei. Cel care era desemnat drept Fuhrer nu era reactionarul inveterat, instrumentul capitalismului monopolist descris de propaganda comunista, ci un revolutionar de semn contrar in raport cu bolsevismul.


Scopul sau era distrugerea sistemului democratiei liberale reprezentat de Republica de la Weimar. Nu era atacat doar liberalismul, ci intreaga traditie a umanismului european. Bolsevismul si fascismul au purtat un razboi pe viata si pe moarte cu spiritul critic.

Fascismul, cum scria regretatul ganditor liberal roman Alexandru George, era un bolsevism alb. Revolutia national-socialista avea mai multe obiective: construirea unei comunitati presupus populare (de fapt rasiale), prin eliminarea celor perceputi drept factori patogeni, in primul rand a evreilor. Primul pas a fost excluderea, al doilea a fost eliminarea, al treilea, final, exterminarea. Se instituia starea de urgenta permanenta si erau create lagarele de concentrare. Dupa cateva saptamani, folosind pretextul incendierii Reichstagului, se termina cu partidele politice.



Ramanea un singur partid, NSDAP (Partidul National Socialist al Muncitorilor din Germania). Nu era de fapt un partid, ci o miscare revolutionara intemeiata pe fanatism si devotament neconditionat pentru lider. Ideologia in cazul Germaniei hitleriste, ca si in acela al Uniunii Sovietice si al Italiei lui Mussolini, nu era doar discurs despre putere, era chiar puterea. Erau ceea ce sociologul Daniel Chirot numeste tiranii ale certitudinii. Nazismul, ca si bolsevismul era o religie politica seculara.

National-socialistii erau nationalisti extremisti, in realitate rasisti, dar si socialisti. Nu erau doar maniaci antisemiti, dar si adversari a ceea ce ei denuntau drept "plutocratia capitalista". Aveau in comun cu bolsevicii numeroase lucruri, inclusiv cultul partidului unic, al Liderului absolut, exaltarea violentei oarbe si cultivarea unei ideologii exclusiviste. Expansionismul se afla in inima proiectului nazist. La fel si minciuna propagandistica. Hitler a fagaduit renasterea unei Germanii demne. Multi s-au lasat sedusi de demagogia sa. Ceea ce dorea de fapt era dominatia globala. Capitala imperiului nazist urma sa se numeasca Germania.

Nazismul, ca si comunismul, a fost un sistem mitocratic, deci unul care consacra suprematia miturilor politice salvationiste. Hitler era eroul izbavitor, noul Siegfried, iar antisemitismul, fundamentul doctrinei naziste, promitea mantuirea umanitatii. Slavii si populatia roma erau decretati fiinte inferioare. Evreii trebuia sa dispara cu desavarsire. Ceea ce-a urmat se stie.



In 1939, cei doi monstri totalitari, anticomunistul Hitler si antifascistul Stalin au semnat, prin ministrii lor de externe, Ribbentrop si Molotov, infamul Pact. A urmat atacul asupra Poloniei, a inceput, la 1 septembrie cel de-al II-lea razboi mondial.

In ianuarie 1933 incepea o serie de catastrofe ale caror consecinte le simtim si azi.

Porolissum

Porolissum a fost un oraș roman din Dacia. Stabilit ca tabără militară în anul 106 d.C., în timpul războaielor daco-romane ale lui Traian, orașul s-a dezvoltat repede prin intermediul comerțului cu băștinașii daci, și a devenit capitala provinciei romane Dacia Porolissensis în 124 d.C.


Situl este unul dintre cele mai mari și mai bine păstrate din România. Se găsește pe Măgura Pomăt de pe teritoriul satului Moigrad-Porolissum, județul Sălaj.



Cele zece porunci ale românului in viziunea lui Ion Ratiu

1. Fii mândru ca esti român. Afirma-te întotdeauna ca atare. Suntem un popor nobil si vechi. Civilizatia are radacini adânci în pamântul tarii noastre.

2. Afirma-ti dragostea pentru Patrie ori de câte ori ai ocazia. Nu faci asta pentru ca esti sovin ci pentru ca doresti sa îi servesti pe cei ramasi acasa.

3. Apara drepturile poporului român, în totalitatea sa. Nu regateni, nu transilvaneni, nu basarabeni, nu timoceni, aromâni sau megleniti. Toti suntem români.

4. Ajuta-ti compatriotii din mult-putinul ce îl ai. Da-ti tainul, nu îl precupeti.

5. Sustine institutiile românesti din diaspora, oricât de modeste sau de imperfecte ar fi acestea.

6. Nu critica niciodata, nici macar prieteneste, pe românul care se straduieste sa apere sau sa promoveze cauza nationala. Fa tu mai bine decât el.

7. Nu aduce nicio critica, nici macar „constructiva”, semenului tau care lupta. Critica ta sa se afirme prin fapta: fa mai mult si mai bine decât face el.

8. Fii întotdeauna constient ca gelozia, invidia si calomnia constituie ultimul refugiu al omului frustrat si slab, care nu mai are nici tara, nici pozitie în societate. Nu te lasa prada acestor sentimente inferioare.

9. Opune-te numai celor care siluiesc vointa poporului român. Opozitia fata de eforturile altor patrioti români este o irosire de energie.

10. Fa ceva pozitiv pentru tara ta si pentru compatriotii tai. Oricât de modest sau neînsemnat este ceea ce faci, fa-o în fiecare zi.

Inceput de drum

Azi am inceput sa postez pe blogul acesta, sper sa reusesc mult mai mult decat am reusit pe celelalt bloguri. Cu Dumnezeu inainte!