luni, 29 septembrie 2014

Prin gânduri


Fritz Constantin








Ce cauți tu acum iar goală,


Prin gândurile mele toate.


N-ai apăsat destul în rană,


Ori n-ai unde dormi la noapte.






Mă strigi cu voce ca de înger,


Dar parcă iadul m-ar striga.


Și de dorință iar mă sting, disper,


Doar un minut de te-aș putea uita.






Prin gânduri, tu îmi răscolești,


Îmi umpli mintea doar de tine.


E țelul tău să mă înnebunești,


Să te hrănești mereu din mine.






Și mintea-mi joacă feste iar,


De parca-ș fi un visător, zălud.


În timp ce tu mă ții parcă pe jar,


Mă mai alini cu câte un sărut.






Și buzele îți ard, mă tot topesc,


M-adorm într-un târziu, ce bine.


Aș vrea să nu mă mai trezesc,



Și gândul să nu-mi fie doar la tine.






















Complicațiile care se ascund după demisiile lui Ponta și Pricopie



Laurentiu Mihu






Guvernul României nu înțelege că, dincolo de coterii, viața unei națiuni e mult, dar mult mai complexă. După cum, cei care sprijină acest Guvern al României nu par să înțeleagă nici faptul că având la vârf un premier pentru care plagiatul a fost trambulină și un ministru al Educației care cunoaște mai puțină istorie a românilor decât omologii lui de la Moscova sau Budapesta, pericoolul de a pierde busola în vremurile pe care le trăim e unul colosal.


Nici nu s-a încheiat prima săptămână a noului an școlar, că ministrul Educației, Remus Pricopie, a primit de la șeful său direct, premierul Victor Ponta, o temă care dă măsura incompetenței și - de ce să ne ferim să suspectăm? - a unui nivel uluitor de complicitate între autoritatea de resort (Ministerul Educației Naționale) și câteva firme „deștepte” de pe piața manualelor, firme care riscă mai nou să facă obiectul unui interes crescut al procurorilor anti-corupție.


Sec formulat, această temă pentru acasă dată nefericitului Pricopie înseamnă revenirea intempestivă la vechile manuale școlare pentru clasele I și a II-a, după ce zile întregi micuții care urmau să afle în sfârșit ce e ăla Abecedar modern s-au trezit că o asemenea curiozitate va fi mai greu de satisfăcut în țara unde au văzut lumina zilei decât le-ar fi americanilor să mai pășească o dată pe Lună.


Este dincolo de evidență faptul că, în fața scandalului care amenință să se îngroașe în plină campanie electorală pentru prezidențiale, Ponta s-a panicat, din moment ce, în decurs de nici 100 de ore, a trecut de la glumițe de bazar și celebra-i siguranță de sine la decizii radicale, care știrbesc, totuși, imaginea Guvernului său.


Cu siguranță și că premierul l-ar da imediat afară pe ministrul său înnebunit după istoria dacilor, romanilor și vulpilor, dar în același timp este conștient că numai un asemenea gest nu va fi de ajuns pentru a pune batista pe țambalul care-i face țăndări timpanul.


După cum cert este și că îl mănâncă palma să naționalizeze sistemul de editare și distribuire a manualelor școlare.


După dictonul că, dacă nu câștigă „ai noștri” din privat, măcar să dețină controlul total „ai noștri” de la stat, nu-i așa?


Iar când spun asta, nu fac un proces de intenție, ci o legătură logică, pornind de la declarațiile și sugestiile unora dintre politicienii PSD care au luat poziție pe subiectul cu pricina, în zilele care s-au scurs.


Nu mai insist asupra lor.


Vă reamintesc doar că unul dintre ei a fost însuși ministrul Educației, care, în ciuda vârstei și a gradului superior de instrucție, vede în continuare conspirații primitive ale unor capitaliști veroși – editorii - preocupați numai să sugă sângele poporului.


Curios cum, același ministru nu tresare atunci când majoritatea respectivilor editori acuză fără ocolișuri modul netransparent și discreționar în care instituția pe care o conduce a amânat, apoi a pus pe tavă, doar pentru câțiva „aleși”, tortul cel mare.


Dar asta, probabil, va merita o atenție sporită din partea altor organe - „organele abilitate”.


Pe de altă parte, dincolo de decepția însăși pe care o lasă în urmă eșecul Executivului Ponta în a asigura manuale celor mai vulnerabili dintre școlarii țării, cei de clasele I și a II-a, ar merita pus în lumină cadrul mult mai larg al rolului nefast pe care actuala guvernare l-a jucat în viața școlii românești.


De aproape doi ani și jumătate de când e responsabilă de soarta Învățământului, puterea, și înțeleg prin asta în primul rând PSD, pare că și-a făcut un titlu de glorie din demolarea pilonilor pe care ar fi trebuit așezat sistemul de educație.


Șeful Guvernului este un plagiator dovedit.


Doar că pârghiile pe care le-a apucat (în virtutea funcției și, implicit, cu ajutorul hăitașilor din propriul partid și din coalițiile pe care le-a condus) au acționat ca o cârpă murdară care șterge o față ingenuă.


Același prim-ministru a încercat apoi să promoveze în fruntea Ministerului Educației din cabinetele pe care le-a condus nume cu un trecut pătat și un prezent pe măsură - fie de plagiat, fie de problemele din CV, fie de oroarea la reformă sau de slugărnicia infinită.


Ați uitat de Ioan Mang, Corina Dumitrescu, Liviu Marian Pop sau Ecaterina Andronescu? Ar fi păcat.


Tot Guvernul care azi se vede incapabil să le asigure copiilor măcar manuale potrivite, dar și să respingă convingător acuzațiile aduse de editori, s-a instalat la Palatul Victoria pe fuselajul turtit al Universității de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș, același Executiv făcându-se vinovat și de nebunia de a deforma reforma inițiată de inamicul politic, fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu.


Dacă împăierea statului de drept s-a dovedit a fi o prioritate de maximă urgență a defunctei USL, crucificarea procesului de modernizare a Educației a fost, cum să zic, glonțul de argint păstrat pe țeavă de către Puterea instalată în primăvara lui 2012.


Mafia din mediul universitar și-a pus mari speranțe în cel mai tânăr premier cu cel mai protejat plagiat, multitidinea de dovezi în acest sens ieșind la suprafață printr-o rețea de tuneluri ce poate fi comparată cu sistemul creat de Hamas în Gaza:


*relativizarea Bacalaureatului (prin diluarea constrângerilor din timpul examenului, îndulcirea gradului de dificultate al subiectelor și unda verde pentru cooptarea în universități a celor care nu l-au dat sau care l-au picat);


*tentativele repetate de a legifera transferul de bani și proprietate în beneficiul fondatorilor de universități private în curs de desființare;


*mutilarea integrală a Legii Educației, prin care deziderate precum cele enumerate mai sus au fost puse sub o aceeași umbrelă, dând totodată un semnal capital că puterea politică va continua să ocrotească impostura care aduce bani și voturi; domesticirea sindicatelor din Învățământ, cu care PSD are un istoric larg de complicitate;


*în fine, subjugarea Avocatului Poporului, care din 2012 a devenit o instituție existentă doar pe hârtie, iar sub Victor Ciorbea o mare rușine națională.


Țări ca Finlanda, Sua, Germania sau Coreea de Sud - și amintesc doar aceste exemple pentru a nu ne pierde într-o enumerare generoasă - au ajuns unde sunt acum investind masiv în Educație, ocrotind-o, indiferent de rocadele politice prin care și aceste țări au trecut, și transformând-o în tezaur național, mai important și mai valoros la propriu decât rezervele în aur din băncile lor centrale.


România, chiar și într-o perioadă atât de sensibilă ca acum, când la granițele ei revizionismul devine tot mai amenințător - că pleacă direct de la Vladimir Putin sau, prin intermediari, de la Viktor Orban -, nu este în stare să le asigure copiilor ei manuale adecvate, iar elevilor de liceu și studenților un cadru care să-i facă, în mod real competitivi.


Educația nu a fost în ultimii 25 de ani punctul forte al României.


Acum, însă, când contextul regional a devenit atât de critic, a-ți bate joc de toți de acest sector vital al societății echivalează cu a lăsa frontierele țării în seama unor ageamii.



Prețul plătit nu poate fi decât pe măsură!



















De ziua mea


Petre Violetta








Însingurată-mi prind în gene


O altă lacrimă amară;


Mă uită zborul într-o doară


Când în amurg mă sting alene...






Se prind în horă clipe grele


Desprinse dintr-un timp pierdut;


A mai scâncit un început


În dansul viselor rebele...






Mă-mbie toamnele nebune


Să-ngălbenesc timid pe ram;


Un pic de-albastru încă am


Şi-o notă rătăcind pe strune...






Nu-mi plânge lună la picioare,


Să mă adun dintre tristeţi!


M-au îmbrăcat atâtea vieţi,


Şi mi-este frig şi mi-e răcoare...






O notă să mai cânt spre seară



Când toamna-ncepe să mă ceară...























Previziuni (1)


Robert Turcescu





Daca Blaga intelege momentul, PDL va forta schimbarea lui Klaus Iohannis. Eventual il va impinge pe Emil Boc drept candidat sau pe Catalin Predoiu. Liberalii ar putea contraataca in contextul nou-format cu readucerea lui Antonescu sau cu sprijin pentru Tariceanu la presedintie. Daca decid sa ramina cu Iohannis candidat, ACL se fac tandari chiar inainte de alegeri sau imediat dupa. 


Ponta pare sa fi priceput jocul. Banuiesc ca George Maior si Gabriel Oprea au reusit sa-l faca sa inteleaga pe deplin insemnatatea momentului si importanta relatiei cu NATO si cu Europa crestina. Daca nu intervin “accidente” de parcurs ale candidatului Ponta, probabil ca va fi viitorul presedinte al Romaniei. Mai are de rezolvat insa o problema: renunta sau nu renunta la guvernarea alaturi de UDMR? Daca n-o face, e fariseu, asa ca, fie va fi obligat s-o faca, fie va pierde tot. Daca o face va avea Presedintia, dar nu va mai avea guvernarea. Presiunea pe capul lui Ponta e imensa tocmai din cauza asta: el ” se scoate”, dar cu ei, cu pesedistii, cum ramine? Daca Ponta a decis si a ales corect inseamna ca in PSD a inceput deja lupta pentru cine va fi mostenitorul “tronului”. Dragnea, Rus sau Geoana? Sau altul? Iliescu sigur stie! :) Ca doar n-a ajuns degeaba Corina Cretu comisar european…


Varianta cu George Maior prim-ministru prinde contur. Si nu e exclusa nici situatia cu Teodor Melescanu pe aceasta functie intr-un guvern de Uniune Nationala. Dar daca Maior ramine la SRI nu i se implineste dorinta lui Gabi Oprea de a ocupa acest post. Poate i se va oferi in compensare o alta pozitie.


Traian Basescu va iesi din functia de presedinte si va reconstrui Opozitia, cu Monica Macovei virf de lance. Ponta la Cotroceni si Monica Macovei prim-ministru intr-un guvern de dreapta, nu e o varianta imposibila deloc. Prea multa putere, si cu presedinte de stinga, si cu guvern de stinga sau invers, adica si cu presedinte de dreapta, si cu guvern de dreapta, e rau pentru reforma Justitiei. Penalii ar putea crede, din nou, ca nu li se poate intimpla nimic pentru ca au totul la dispozitie. Din lectia cu Basescu la Cotroceni, unii n-au reusit nici acum sa inteleaga cum de au fost ridicati “ai lor” de DNA. Altii pricep cum sta treaba si admit ca nu sint detinatori LEGITIMI ai PUTERII daca inteleg s-o foloseasca gresit pentru a-si ascunde coruptia sau pentru a-si proteja coruptii.


Ghicesc in zatul de cafea, acum: Melescanu isi anunta luni candidatura la presedintie. Cum am pariat acum multe zile, Johannis va fi cel cu “probleme”. Spionul :) Pionii mici, gen William Brinza sau Gheorghe Dinu sint de “sacrificiu”, pastrati pentru cazul in care Traian Basescu decide inca o data sa ia asupra lui “blamul” public de a fi facut prea mare tam-tam pe chestiunea ” ofiterului acoperit”, cind, de fapt, pentru opinia publica, va parea o miza mult prea mica. De fapt, miza a fost si inca mai e, uriasa: a avea sau a nu mai avea Transilvania. Dar dupa rezultatele referendumul de ieri, din Scotia, lucrurile par sa se mai fi calmat. Iohannis a avut timp pina la anuntarea rezultatelor sa decida ” in ce crede”, cum ii sugera, aproape nervos, presedintele in interviul de la TVR.


Si pentru ca am adus aminte de TVR, zilele lui Tanase la conducerea Televiziunii Publice sint numarate. De data asta, Stelica s-a trezit tirziu. Moise Guran si Sorin Avram isi vor pastra emisiunile. Iar in citeva luni vom avea si un CNA mult mai competent sa le judece.



In rest, ce sa zic: pare-se ca Nistorescu, Adrian Sirbu, Cristian Burci, Cozmin Gusa si altii s-au orientat corect. La fel s-a intimplat si cu BOR sau, ma rog, cu o buna parte din ierarhii ei. ANAF are acum mina libera sa execute silit averea lui Voiculescu si sint convins ca o va face. Antena 3 se pregateste de mutarea sediului, banuiesc…


















Furtuna


Sandu Alrox





Mâini harnice ce bâjbâie în întuneric,
urmărind traseul căldurii de curând aprinsă.


Mâinile iraționale ce caută fără cuvinte,
conduse de o liniște animalică.


Respirația
accelerează, suspinând,
și se oprește.


Căldura
crește, rațional comandată.
Motivul,
scufundat, se oprește.


Pornită din nou,
în valul mării, în fluxul furtunii.


Lumină-mi radiază mintea,
furtuna se calmează.
Mâinile se opresc, rușinoase, fără regrete.


Căldura e o amintire, iar
respirația este acum o șoaptă.


Un cal salbatic, continuă să alerge
în ochi, fulgere ascuțite.


Iar mâinile acum rezonabil, caută o descărcare electrică
precum o mângâiere.



Dar ploaia continuă încă.























Vicepreședintele PMP Ștefan Vlaston: Ponta nu poate înțelege funcționarea statului de drept



Victor Ponta ajuns președinte ar reprezenta un virus mortal pentru independența justiției, pentru tot ce a câștigat România în ultimii 10 ani, a declarat vicepreședintele PMP Ștefan Vlaston.





"Iată ultima declarație halucinantă a premierului Victor Ponta:
"Cred că ușor-ușor...justiția rămâne singura putere din România, celelalte se subordonează. Orice decizie a Parlamentului și a Guvernului este imediat cenzurabilă de către justitie”, adăugând că „are foarte multe opinii și proiecte cu privire la justitie”.
Mai declară Victor Ponta: „Deocamdata (justiția) este singură putere care nu răspunde atunci când greșește. Noi toți ceilalți răspundem în fața justiției atunci când gresim”.


Pentru un magistrat aceste declarații sunt de neacceptat. Victor Ponta nu știe articolul din Constituție:

ARTICOLUL 124
(3) Judecătorii sunt independenți și se supun  numai legii.
Orice decizie a Parlamentului și Guvernului este imediat cenzurabilă de către justiție dacă încalcă legea, nu altfel. Sunt sute de decizii, acte normative, care n-au fost cenzurate de către justiție, pentru că nu încălcau legile țării.
Justiția răspunde când greșește în fața CSM, Consiliul Superior al Magistraturii, conform Constituției", se arată într-un comunicat de presă transmis de PMP.


Ștefan Vlaston a mai afirmat, ironic, că înțelege frustrarea lui Victor Ponta care a declarat: „avem guvernarea, dar nu avem toată puterea” și „atunci când vom prelua controlul politic la DNA”.


"Premierul României și candidat la președinție din partea PSD nu se poate obișnui cu ideea că există o putere în stat pe care nu o controlează, pe care nu o poate sancționa atunci când, după evaluarea proprie, greșește.  Pentru că nu înțelege statul de drept. Victor Ponta a rămas în paradigma de guvernare comunistă, când toate instituțiile statului erau sub controlul PCR, și intenționează să refacă acest cadru de funcționare a statului, chiar dacă insiduos, duplicitar, păcălind populația și partenerii externi promovând  un nou concept: „adevarata independență  a justitiei”", mai susține vicepreședintele PMP.


















joi, 25 septembrie 2014

De ce...


Lili C. Bernini






Nu ai nimic să-mi spui
Dar treci mereu pe strada mea
De ce surâzi când ştii prea bine
Că eu vreau sărutarea ta.
De ce când treci,ţi-arunci privirea
Tresari,şi tot te înroşeşti
De ce te minţi mereu pe tine
De ce nu-mi spui că mă iubeşti.
De ce agiţi sufletul meu
Când ştii că inima mea bate
Tresare doar de dorul tău.
De noptile uitate.
De ce îmi baţi mereu în poartă
Sperând că voi ieşi din nou
În ziua-n care ai plecat
Tu mi-ai lăsat un mare gol.
Şi dacă n-ai nimic să-mi spui
Te rog să pleci departe
Nu vreau să simţi iubirea mea
Ce încă se mai zbate..
Nu plînge că te-am dat uitări
Nu asta-a fost dorinţa ta?
Păcatul meu, a fost iubirea
Dar pentru tine nu conta.
Zadarnic vrei să întorci timpul
Căci soarta a fost să fie aşa
Tu să-ţi doreşti o nouă viaţă
Iar eu să plîng iubirea ta.




Încep să uit....şi nu mai doare,
Aşa cum a durut cândva
Tu ai murit învins... de nepăsarea mea.
Ridici privirea şi-mi zâmbeşti
Mă întrebi..unde-am pierdut iubirea

Ce n-ai ştiut s-o preţuieşti.























Electorale…


Andrei PLEŞU





Crede cineva că Churchill sau De Gaulle, Mitterrand sau Helmut Schmidt, John Kennedy sau chiar socialistul Hollande au făcut vreodată campanie electorală cu ulei şi mălai, cu daruri către Biserică, sau cu autobuze pentru şcoli? 


Avem un motiv în plus să observăm că România e altfel. Trăim, s-ar zice, în tradiţia iarmarocului. Totul e de vînzare, totul se poate cumpăra. Tîrgul se face deschis, la vedere, fără mari manevre de camuflaj, fără ruşine. Se confecţionează legi care să garanteze simpatia părinţilor cu progenituri leneşe, amnistii financiare pentru oameni cu totul neglijaţi pînă mai ieri, declaraţii patriotice de circumstanţă, asezonate cu vizite pioase pe la icoane şi moaşte. 


Pe scurt, electoratul e tratat ca o masă de pomanagii şi de fraieri. Iar el, de voie, de nevoie, mai în glumă, mai în serios, se comportă ca atare. Mai nu vrea şi mai se lasă. În fond, de vreme ce cam toate partidele ultimilor 25 de ani au procedat la fel înseamnă că aşa e jocul. Filozofia autohtonă a istoriei îşi confirmă, iarăşi şi iarăşi, principiile, exprimabile, de altfel, prin doar două axiome fatale: „N-ai ce-i face!“ şi „Asta-i situaţia!“.

Poţi căuta cu lumînarea o dezbatere de idei, de viziuni, de principii. Nu vei găsi decît grobiene hărţuieli private şi de partid. Te poţi întreba, „bătrîn şi neliniştit“, cu ce soluţii palpabile, cu ce argumente, cu ce strategii de perspectivă intră în arenă principalii combatanţi. Nu vei da decît peste promisiuni vagi şi peste o frazeologie obosită, de peţitori fără imaginaţie. 


Cel mai norocos dintre toţi e dl Victor Ponta: existenţa lui Traian Băsescu îl scuteşte de orice efort consistent de gîndire. N-are nevoie de competenţe specifice, de vreun program economic solid, de inteligenţă managerială. E suficient să se strîmbe, cvasizilnic, la preşedinte. 


Ne vorbeşte de nazism, umblă prin China pentru a-şi declara admiraţia pentru comunismul asiatic, pretinde că n-a zis „fă“, ci „măi“, şi îşi plimbă prin ţară grimasa de tinerel fălos şi şucar „de crapă mîţele (şi tîrgoveţii) jucîndu-se cu el“. Ideea principală a unei astfel de campanii e că „va fi bine, va fi foarte bine, va fi din ce în ce mai bine“. Construcţia de bază va fi o demolare: demolarea băsismului. „Singura soluţie: înc-o revoluţie!“ Şi cam asta e tot. 


Ceilalţi combatanţi promit ba o „ţară frumoasă“, ba suspendarea preşedintelui, fie şi după ce şi-a încheiat mandatul, ba „dreptate“, ba autostrăzi generoase (devenite, între timp, o adevărată utopie naţională), ba „creşteri“ (fanteziste), ba „reduceri“ (arbitrare). Inflaţie de vorbe, abuz de gesticulaţie, atmosferă de îmbrînceală generală. Din cînd în cînd, preşedintele însuşi pune piper pe rană, ca să învioreze spiritele… 


Totul e, în acelaşi timp, pestriţ şi monoton, gălăgios şi plicticos, zglobiu şi trist. Politicienii noi reuşesc să fie mai nevolnici decît cei vechi, televiziunile cultivă tonul surescitat al comentariului sportiv, sau al tribunalului popular. Românii se declară români, femeile se declară femei, credincioşii se declară credincioşi. Avem de toate: intelectuali idealişti, politologi realişti, moderatori suprarealişti, actori năvălind suav sau amar pe „scena vieţii“, susţinători ai drepturilor delfinilor, ardeleni trişti şi secui autonomi. O avem, pe deasupra, şi pe Corina Creţu la Bruxelles. 



S-ar zice că nu ne lipseşte nimic. Cum bine zice dl Ponta: la cît de bogaţi sîntem, nu ne mai trebuie importuri. Un pic de denazificare, şi lucrurile vor intra în normal. Normalul inconfundabil, străvechi, „nepereche“, al mîndrei şi mult încercatei noastre patrii. 

















miercuri, 24 septembrie 2014

Zona interzisa prin mine privit-am


Raul Constantinescu






zona interzisă prin mine privit-am


pătruns-am prin tunelul oranj


în sublima dincolo deschidere


serafic zbor eliberare de tot


dulce mângâios înălţător cânt


lină difuză lumină vibrând eter


coruri cereşti departe învăluie firea


în visul prim geneza continuă


fără a şti pradă întregului suntem


de unde am venit ne întoarcem


loc visat mereu regretat


în zori iluminat de-al privighetorilor cânt


nicicând uitat rar prin fulgere zărit



paradis pierdut nicicând regăsit























CONJURAȚIA IMBECILILOR


Neculai Constantin Munteanu





Marian Vanghelie, omul care mai ieri garanta calitatea intelectualilor din PSD, ar ameți dacă ar citi CV-ul ministrului învățământului, Remus Pricopie. Vreo cinci pagini de text, din care două numai cu școli, facultăți și universități, absolvite sau pasager vizitate. Și, da, a fost și la Harvard, unde a stat 12 zile, exact cât să obțină un „Certificat de management și leadership în educație”. Mai are un certificat asemănător, „privind opțiunile strategice pentru reforma educației”, obținut în numai 11 zile, la Institutul Bancii Mondiale, SUA. Acestea, și altele, inventariate cu o grijă de sfertodoct maniac, sunt cursuri de circumstanță și concursuri de împrejurări. Certificatele probează doar prezența la acele reciclări și nimic altceva. Însă umflă spectaculos un CV și impresionează gospodinele din Mizil și plagiatorii care și-au luat doctoratul copiind din cărțile altora.


Zilele trecute, mult titratul ministru a fost pus în mare încurcătură cu o întrebare la care răspunsul ține de cultura genearlă a unui absolvent de liceu. La întrebarea „În ce oraş s-au născut Romulus şi Remus?”, Pricopie a răspuns: „Nu ştiu dacă s-au născut într-un oraş anume, pentru că ei au fost găsiţi de cineva în pădure, într-un cuib, cred că vulpea nu era cetăţean...” Corectat de moderatoarea emisiunii, care i-a spus că nu era vorba de o vulpe, ci de o lupoaică, ministrul a încercat să dreagă busuiocul, „Lupoaica, da. Lupoaica nu era un cetăţean... Roma a venit după”. Jalnic. Ditamai ministrul învățământului nu știa nimic despre monumentul roman „Lupa Capitolina”, nici despre legenda cu lupoaica care i-ar fi alăptat pe Romulus și Remus, întemeietorii Romei. N-a văzut niciodată copia faimoasei statui, mult plimbată prin multe locuri din București, și nici n-a fost curios să afle originea numelui lui de botez. Un lapsus, se întâmplă. 


O zi mai târziu, în discursul la deschiderea anului de învățământ, titratul ministru a dat iar cu oiștea în gard, spunându-le părinților și copiilor „aveți una dintre cea mai frumoasă școala din București”. Se întâmplă, un lapsus de cultură generală se asortează bine cu cunoașterea aproximativă a limbii române, deși e jenant când e vorba de ministrul învățământului, nu? 


Dar poate că omul este mai bun la „management și leadership în educație” și la „reforma eucației”. Stupoare, și aici Remus Pricopie e binișor alături cu drumul. Milioane de elevi și preșcolari au început școala fără manualele digitale promise de Guvern. Elevii nu au de pe ce învăța. Rezultatele licitației pentru realizarea manualelor au fost contestate de mai multe edituri. Copiii din clasa I, cei mai afectați, nu vor avea la dispoziție cartea de căpătâi, Abecedarul. Evident, un specialist în managementul educației ar fi trebuit să știe că mai toate licitațiile de manuale au fost însoțite de contestații și, în conscecință, ar fi trebuit să prevadă și soluții pentru cazuri de avarie. Însă soluțiile ministrului Pricopie sunt improvizații penibile: elevii de clasa I vor învața de pe „fișe”, iar școlarii din clasa a II-a vor folosi manualele vechi, chiar dacă acestea nu sunt conforme cu noua programă. Nimeni nu știe ce sunt acele „fișe” și cum arată. Ce se știe precis, este că studenții din primul an de facultate au mari probleme să lucreze cu „fișele” și este greu de imaginat cum se vor descurca elevii de clasa I care abia știu alfabetul. 


În orice țară normală, o astfel de situație ar fi dus la demiterea ministrului, dacă nu și la căderea guvernului. Nu și în România. Dimpotrivă, sărind în apărare subalternului, primul ministru Victor Ponta s-a lansat în enormități și mai penibile de genul „Nu știu dacă mai e vreun copil, chiar și de clasa I, care să nu știe să umble pe computer, să nu aibă telefon cu Internet”. Se înșeală, elevii care nu au nici computer, nici telefon cu internet și învață în școli fără canalizare și apă curentă se numără cu sutele de mii în România. 



În rest, e normal ca Victor Ponta să fie solidar cu Remus Pricopie. In iunie 2012, dupa ce Consiliul Național pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare a concluzionat că Victor Ponta a plagiat în teza sa de doctorat, cine a sărit în apărarea plagiatorului? Remus Pricopie! Iată punctul lui de vedere, formulat în logica unui om care are ceva probleme cu limba română: "Tot ce au discutat dumnealor azi este nul de drept și am asistat din păcate la o bătalie politică, in interiorul unei comisii care ar fi trebuit să respecte standardele legale și academice. Drept urmare și concluzia este una nulă de drept. Modul în care totul a fost construit, din punctul meu de vedere, mă conduce la concluzia de politizare. Problema de fond trebuie trasă de catre Comisia de Etică și specialiști în drept. Astăzi s-a dorit cu orice chip să se dea un verdict, indiferent dacă are un cadru legal sau nu și este păcat că profesori universitari au intrat într-un astfel de joc politic". Și, deși nu s-a ostenit să cerceteze plagiatul, Remus era deja de partea plagiatorului. Și atunci nu era firesc să fie răsplătit cu postul de ministru al învățământului? Era. A fost. Remus este ministru!



















ZÂMBEȘTE !


Popa Ines Vanda







Eu nu mă-ncred în cifre și-anotimpuri


Nici în zăpezi ce fruntea mi-o apleacă,


Căci visul meu răzbate printre ziduri


Și-nfruntă orice zi cu promoroacă.






Învinge-te pe tine. Nu te teme!


E mai ușor să cânți între poeme,


Înalță-te spre nevisate ceruri,


Nimic să nu te-mpiedice să dărui,


Căci orica binecuvântare se primește



Plătind un preț, al inimii. Zâmbește!























Un impostor cu ifose


Rodica CIOBANU




Sunt convinsă că elevii de clasa I ar fi fericiţi s-o cunoască pe albinuţa Zufi, dar, din păcate, nu toţi vor avea acasă un ecran, pe care să interacţioneze cu personajul şi să înveţe cititul, din zbor. Indispensabil rămâne tot manualul pe hârtie, cel pe CD fiind, deocamdată, doar un moft cu iz electoral, desene animate să-i ţină ocupaţi pe cei mici, până votează părinţii.


Nici o altă persoană nu este mai potrivită să dirijeze decăzutul învăţământ românesc în anul de graţie 2014, ca ministrul Remus Pricopie. Spre deosebire de predecesorii săi – Andrei Marga, Ecaterina Andronescu sau Daniel Funeriu, ca să-i enumăr pe cei mai notorii -, acest politician tânăr este produsul standard al interminabilei şi icontinentei  reforme în domeniu. După 1990, a studiat Chimia, timp de cinci ani, apoi şi-a luat licenţa, dar n-a profesat niciodată în domeniul în care s-a pregătit. În schimb, a intrat în administraţie şi la şcoala de politruci, SNSPA,  unde a cules un doctorat şi câteva titluri universitare, de la modestul lector până la supremul rector al amintitei şcoli superioare, şase ani fiind junele decan de la Comunicare şi Relaţii Publice. Ocupat cu facultatea, ministerul şi partidele, dl Pricopie a publicat 28 de articole de specialitate, a lucrat la şase volume, s-a strecurat în nu mai puţin de 16 comisii şi a făcut, între 1997-2012, când a ocupat diverse funcţii în Ministerul Educaţiei, 36 de „vizite de studiu/lucru relevante”, cum scrie în CV-ul său, toate, aşa cum e şi firesc, pe banii contribuabililor. Cu toate acestea, dl Pricopie nu pare să fie altceva decât un impostor, adică un individ cu pretenţii de specialist, care nu se pricepe la nimic, un ins cu ifose de doct, în care se ascunde un incult, un as al comunicării, prin care vorbeşte un agramat. „Reforma” în Educaţie e mai varză decât pe vremea protectoarei sale, Ecaterina Andronescu, româna vorbită de dl ministru îşi pierde acordurile pe drum, iar de gemenii întemeietori ai Romei, Romulus şi Remus, s-a îngrijit o vulpe, după ştiinţa fostului rector al SNSPA.


Faptul că 15 septembrie a venit fără manuale şcolare la clasele întâi şi a doua, dar cu colegii „terţiare” în cadrul universităţilor, pentru picaţii la bac este rezultatul unui management dezorganizat şi al unei gândiri superficiale, care-şi propune să vopsească faţada, în timp ce edificiul se dărâmă. Şi aici, ministrul Pricopie să-l ia de mânuţă pe celălalt impostor, premierul Victor Ponta, care nu ştie „dacă mai e vreun copil chiar şi în clasa întai care să nu aibă, sau să  nu ştie să umble pe computer, ori să nu aibă un telefon legat la internet”. În consecinţă, s-ar impune digitalizarea manualelor, dar duşmanii politici sunt răi şi nu vor, vorbeşte, fără jenă, gura premierului. Şi-atunci cum se face că numai 54 la sută dintre români, conform unui raport Gemius, au acces la Internet, faţă de 96 la sută în Cehia, de exemplu? Ori restul îl ţin de bibelou? Poate dl Pricopie îşi mai auduce aminte o cifră – 18 la sută, rata abandonului şcolar din România -, să i-o şoptească şi lui Victor Ponta, ca să nu mai spună prostii. Sărăcia fiind principala cauză a abandonului, este logic să tragem concluzia că aceşti copii nu au nici computer, nici mobil. Au nevoie de mai mult ca să nu dispară în gaura neagră a ignoranţei. Dar strigătul lor e mut.



Sunt convinsă că cei mici ar fi fericiţi s-o cunoască pe albinuţa Zufi, însă, din păcate, nu toţi vor avea acasă un ecran, pe care să înveţe cititul, din zbor. Indispensabil rămâne tot manualul pe hârtie, cel pe CD fiind, deocamdată, doar un moft cu iz electoral, desene animate să-i ţină ocupaţi pe copii, până votează părinţii. Digitalizarea, aşadar, nu este acelaşi lucru cu alfabetizarea, cum greşit ne învaţă dnii Pricopie şi Ponta, acest cuplu de pixeli vorbitori


















CRĂIASA FLORILOR


Daniel Luca









Eu am crezut că vei rămâne pentru totdeauna o floare printre flori


Și-am vrut o clipă să-ți prind mâna cu-același drag, îns-am simțit


Că timpul ce-a trecut în fugă m-a luat de lîngă tine, iar tu de-atâtea ori


Ai alungat această primăvară dintre noi, iar ea atât de repede-a trecut!






Un fluture-a crezut că ești Crăiasa Florilor și pe obraz ți s-a oprit ușor,


Erai lumina florilor de iasomie și gândul meu te aducea în fiecare zi


La marginea iertării, unde îmbrățișa tăcut o lacrimă căzută dintr-un dor


Ce îmi spunea cu glasul vântului, că doar cu tine-n asta viață, eu voi fi!






Și într-o zi cireșii-au început ca să se certe, petalele lor albe te-au strigat,


Însă și eu, și tu, eram pe alte drumuri și-o adierea rămasă-n departare


N-a mai avut puterea să îți spună, că trenul vieții noastre te-a lăsat...


Pe tine la apus, iar eu pe-un țărm te-am așteptat mereu lângă aceeași mare!






O dimineață mă trezește, iar roua unui trandafir atins de palma ta mi-a amintit


Că vara și-a abandonat toți norii pe cerul mângâiat cu zâmbete nevinovate...


Lăsând o ploaie doar peste iubirea noastră, iar tu nu ai știut cât te-am iubit,



Când stropii grei cădeau plângând în suflete pustii, trezind atâtea amintiri uitate!






















Acoperit sau nu, Victor-Galaxie este periculos


Cristian Campeanu





Singurul „program“ anunțat până acum de Victor Ponta în campania sa pentru alegerile prezidențiale este re-unificarea țării, de parcă România ar fi sfâșiată de forțe teribile din exterior și interior. Acest „proiect“, aparent nobil și aproape monarhic, ascunde însă o amenințare la adresa viitorului democratic și liberal al României. În fond, cei mai sângeroși tirani au comis cele mai oribile crime în numele „păcii“ și „unității“.


În interviul acordat TVR, Traian Băsescu a lăsat să se înțeleagă că ofițerul sau fostul ofițer acoperit care candidează la președinție ar fi, într-adevăr, Victor Ponta, în momentul în care a ținut să precizeze că socrul lui Ponta, Ilie Sîrbu, nu a spus decât jumătate de adevăr. Apoi, Băsescu s-a încurcat singur în explicații privind serviciile secrete și proveniența informațiilor într-un asemenea hal încât, dacă nu va oferi, în momentul în care va decide să facă public numele, măcar dovezi indirecte solide, riscă să se facă de râs la finalul mandatului.


Dar, dacă va reuși să construiască un caz din mărturii sau documente ale unor instituții nesecretizate că Ponta a fost la un moment dat ofițer acoperit, atunci această dezvăluire ar trebui să constituie o lovitură mortală dată credibilității lui Ponta. Chestiunea fundamentală nu este dacă apartenența la un serviciu secret este în sine un lucru rău sau bun sau dacă activitatea unui astfel de ofițer a fost în slujba țării. Acestea sunt perdele de fum menite să ascundă realitatea, iar realitatea este că un asemenea amănunt biografic este o dovadă a naturii duplicitare a unui astfel de om.


Un om antrenat să disimuleze, să își ascundă identitatea și scopul real ridică automat întrebarea: ce altceva mai ascunde? Cât de credibil poate fi un președinte a cărui meserie a fost să mintă și să înșele, chiar și în interes național? Comparațiile cu George H. Bush, devenit vicepreședinte și președinte după ce a fost director al CIA, sunt la fel de neghioabe pentru că Bush își clarificase trecutul în momentul în care a intrat în politică și toată lumea știa cine a fost și ce făcuse, ceea ce nu este cazul lui Ponta, dacă se confirmă acuzațiile lui Băsescu. Faptul că Ponta nu a negat și că atât el, cât și Sîrbu s-au ascuns în spatele cuvintelor, ultimul vorbind despre ofițeri activi, iar celălalt despre „CV-ul legal“, nu cel real, nu face decât să întărească suspiciunile.


Dar, pe de altă parte, Ponta a dovedit că se simte ca peștele în apă în minciună, disimulare și manipulare. Faptul că „minte cum respiră“ a devenit marca sa politică și, de aceea, discursul său politic trebuie analizat cu multă atenție și decriptat pentru a înțelege ceea ce spune de fapt și care sunt planurile politice ale celor care îi stau în spate. Ponta minte prea mult și prea des ca să mențină coerența sistemului de minciuni de unul singur.


Or, strategia PSD și a lui Ponta pare a fi una extrem de coerentă. Ceea ce a început cu un mesaj naționalist-tribal rudimentar în campania pentru europarlamentare, cu femeile PSD îmbrăcate în pseudo-ii populare kitsch, continuă acum cu „A doua Mare Unire a României“. Cu cât mai enorm mesajul, cu atât mai mare impresia asupra electoratului.


Din punct de vedere electoral, inventarea unui profil de președinte unificator pentru Ponta are noimă în măsura în care este menit să-l plaseze deasupra politicii partizane, în rol de mediator și pacificator social (bineînțeles, în contrast cu predecesorul său), și să-i confecționeze o aură cvasi-monarhică. Dar acest program „național“ post-politic ascunde o realitate mult mai sinistră.


Într-un celebru articol despre „Politică și Limba Engleză“ scris în 1946, George Orwell conchidea: „Limbajul politic (…) este destinat să facă în așa fel încât minciunile să sune veridic, iar crima respectabilă și să dea aparența de soliditate vântului pur“. Mai sus, Orwell dă și un exemplu. Să luăm în considerare un profesor de engleză care apără totalitarismul rusesc. El nu poate spune direct „Cred în uciderea oponenților atunci când acest lucru îți aduce rezultate bune“ și, de aceea, va spune ceva de genul: „Acceptând de bunăvoie că regimul sovietic are câteva trăsături certe pe care un umanist ar fi înclinat să le deplângă, trebuie, cred, să fim de acord că o anumită restrângere a dreptului la opoziție politică este inevitabilă în perioadele de tranziție și că vicisitudinile cărora poporul rus trebuie să le facă față sunt amplu justificate de sfera realizărilor concrete“.


„Realizările concrete“ sunt, desigur, un lucru bun și la fel sunt „unitatea națională“ și „pacea socială“ ale lui Ponta. Problema – avertizează Orwell – este că aceste cuvinte au fost golite de înțeles în măsura în care politicienii le folosesc în ce sens doresc. Hitler vorbea necontenit despre pacea în Europa, dar înțelegea pacea exclusiv în termenii celui de-al treilea Reich. Stalin a unificat și pacificat Rusia sovietică cu prețul a zeci de milioane de victime, dar, în esență, unitatea și pacea sunt lucruri bune, nu? Comuniștii „luptau pentru pace“, iar Putin se luptă pentru unitatea Ucrainei cu „fasciștii“ de la Kiev.


Ponta a arătat ce înțelege prin „unitate națională“ când l-a acuzat pe Emil Boc pur și simplu că nu este român, când l-a declarat pe Băsescu „cel mai mare dușman al poporului român“, când i-a calificat pe Monica Macovei, dar și pe jurnaliștii de opoziție drept „naziști“, când și-a descoperit rădăcinile ortodoxe-naționale în contrast cu „alogenul“ Johannis, deși acesta nu este deloc alogen, sașii fiind o parte esențială din cultura și identitatea Transilvaniei.


Pe de altă parte, „unitatea societății“ românești în viziunea lui Ponta și a PSD înseamnă un singur lucru: libertatea de a fura în totală impunitate fără imixtiunea DNA și a tribunalelor. România „unită a doua oară“ – România lui Ponta – este România în care opoziția este „antiromânească“, critica – antinațională, iar Justiția – nazistă. L-ați auzit pe nebunul de la Dâmbovița care vrea să dea foc „regimului Băsescu“ în toată țara? România unită a lui Ponta ar trebui să fie ceea ce va rămâne după ce se va fi stins acest foc.



Și dacă tot au început să i se închine ode încă înainte să devină președinte și să fie ridicat la rangul de „galaxie“, ce altă comparație mai bună decât aceea cu Războiul Stelelor? Și acolo, un cancelar „sub acoperire“ complotează pentru a deveni stăpânul malefic al Imperiului Galactic. Iar atunci când gardienii „statului de drept“ și Republicii se revoltă, Împăratul justifică asasinarea lor prin nevoia de a instaura Pacea și Unitatea galaxiei.
















Pe mine...


Elena Buldum








Mi-a șoptit o păsărea


Că ai vrea inima mea


Si ți-aș da-o, doar un pic?


Dar, cu vorbe, nu-i nimic.






Să mi-o ei ne dând de știre


Asta-i pură amăgire?


S-o primești în dar pe toată


Mă întreb, este-o răsplată?






Aș da nopți, aș da și zile


Să te poți iubi pe sine


Aș da nopțile-mi senine



Dar, nu mă iubești pe mine!






















Traian Băsescu: Înjurarea procurorilor, emblema PSD. Minciuna la Victor Ponta este ca o AXIOMĂ. Vrea Președinția pentru controlul justiției. PLUS: Iohannis UITĂ de PDL dacă ajunge la Cotroceni


Carmen Vintilă





Președintele Traian Băsescu a fost prezent la școala de vară a PMP, de la Mamaia. Guvernul aruncă banii pe pomeni electorale, a acuzat șeful statului, subliinind că reprezentanții Puterii nu știu să utilizeze decât banii din buget, pe care îi utilizează discreționar. Despre înjurătura lui Radu Mazăre la adresa unui procuror, șeful statului a spus că mai grav i s-a părut faptul că o masă de oameni l-a aplaudat pe primarul Constanței, în loc să-l dea afară. Înjurarea procurilor reprezintă "emblema PSD", partid caracterizat de "ura împotriva statului, a legii", obiectivul major al lui Victor Ponta fiind câştigarea Preşedinţiei pentru a pune sub control justiţia.


Nu crede că se va face fuziunea dintre PNL și PDL, mai mult, Iohannis va uita de PDL dacă va ajunge la Cotroceni. Șeful statului a subliniat că nu îi vine să creadă că PDL nu are un candidat propriu la prezidențiale. În ceea ce privește relația dintre el și Emil Boc, președintele a spus că acesta este una solidă, și crede că împreună vor pune umărul la construcția unui partid nou. PMP va rămâne o emblemă care va ajunge la 25-30% în alegerile din 2016, a mai spus șeful statului.

Vă prezentăm declarațiile făcute de șeful statului:

 - Tema este extrem de importantă, aș vrea să vă felicit pentru aderarea la PPE. Ați intrat în lumea bună, la nivel european, PPE e câștigător de vreo 20 de ani.
 - Venind la tema de azi, subiectul - locuri de muncă pentru tineri.
 - În 2014 - 2015 trebuie să cheltuim cei 106 milioane de euro destinați creării de locuri de muncă. Cât credeți că s-a cheltuit până acum? 0.
 - Ue socotește șomajul pentru tineri, pe interval de vârstă 15-25 de ani.
 - Eu, dacă aș fi în locul vostru, aș face zilnic proteste la guvern. Banii se realocă altor țări dacă nu sunt cheltuiți, îi pierdem.



Guvernul folosește banii preponderent pentru pomeni electorale


 - Dacă în proiectul "Garanția pentru tineri", România spune că vrea un miliard de euro pentru a crea locuri de muncă, prezintă programul la Banca de Investiții și este finnanțat dacă întrunește condițiile tehnice
 - Numai la nivelul UE, în proiectul "Garanții pentru tineri", sunt create trei surse de finanțare. Niciuna din cele trei surse nu au fost utilizate, pentru că acest Guvern nu știe să utilizeze decât banii de la guvern, pe care îi utilizează discrețíonar. Preponderent merg către pomeni electorale care, spun ei, că aduc voturi, dar nu aduc şi locuri de muncă. Asta arată dispreţul şi mentalitatea deformată a politicienilor care astăzi iau decizii
 - Aș vrea să nu vă educați în spiritul - vreau casă prima dată, ci- vreau loc de muncă și salariu prima dată, este esențial.
 - Cel puțin la tinerețe bine este să fii mobil din punct de vedere al locului de muncă.
 - Cu banii de o vilă la munte, îți faci concedii toată viața unde vrei tu, toată viața.
 - Nu vreau să vă mobilizez cu ideea că un om nu are nevoie de o casă, ba da, dar fiți pragmatici!
 - Viața într-o economie liberă, înseamnă competiție, iar competiția te împinge să fii mobil.
 - Capacitatea de te desprinde, chiar și de casa părintească, numai să ajungi acolo unde ești mai bine plătit
 - Deci, asat după părerea mea este o componentă pe care trebuie să o aveți în vedere când vă gândiți la lcouri de muncă, mobilitate
 - Și țările care au reușit, sunt țările în care mobilitatea forței de muncă este un mod de viață
 - Norocul în viață ți-l și faci, nu vine numai singur



În timpul crizei șomajul era mai scăzut decât acum


 - Privind la România, nu putem spune că suntem una dintre țările cu cel mai ridicat șomaj, dar nu pot să nu observ că în timpul crizei șomajul era de 6,8 % iar acum  a ajuns la 7,2% după ce țara a fost stabilizată. Nu am creat locuri de muncă și ne-am împiedicat când a venit vorba de locuri de muncă.
 - Este o încercare de cumpărare, ei așa știu să prețuiască poporul român, cumpărându-i voturile. Până nu demult mergeau cu găleți, acum rezolvă lucrurile mai simplu, direct din buget, că bugetul este al lor.
 - În general procurorii sunt o emblemă a PSD-ului, eu nu spun că trebuie iubiți, să le duci flori, să le trimiți cadouri de ziua lor, dar sunt fucționari care își fac treaba
 - Asta nu înseamnă că îți poți permite să înjuri un procuror. Sunt plătiți de stat, va intra în vigoare o legislație, care îi va face responsabili



Replică la înjurătura lui Mazăre


 - De discutat nu e înjurătura lui Mazăre, el atâta minte are și nu te poți aștepta la altceva, mai rău e că o masă de oameni aplaudă, în loc să se ridice să-l dea afară
 - Chestiunile legate de înjurarea procurorilor sunt o emblemă a PSD. Ura împotriva statului, a justiţiei, legii.
 - Ei vor legea să o facă ei pentru ei şi neamurile lor, prietenii lor, dar nu pentru ţară. Ăsta e si obiectivul major al lui Victor Ponta şi al lor, câștigarea Preşedinţiei pentru a putea pune sub control justiţia
 - Nu e deosebire de cum gândește Victor Viorel Ponta și Voiculescu, sau Voicu care trafică sentințe



Despre Emil Boc:

 - Relația mea cu Emil Boc este o construcție comună politică. În mod categoric ne regăsim în prea multe abordări legate de cum vedem România, ca să nu continuăm în politică împreună
 - Sunt convins că atunci când voi fi mai liber vom pune umărul la crearea unui partid nou
 - Amintesc ceea ce au spus Blaga și Iohannis - nu discutăm cu PMP și Băsescu. Dreapta a fost distrusă de fuziunea PDL -PNL. Să te pupi peste noapte cu cei care te-au azvârlit de la guvernare, cu cei care au făcut suspendarea.. Să nu reproșeze nimeni PMP că a rupt dreapta, ruperea dreptei a făcut-o Blaga. Și eu și Emil Boc susținem același candidat la prezidențiale , pe Elena Udrea
 - Știți cât îmi e de greu să înțeleg ca partidul care a dat de trei ori primarul general al Capitalei, care a dat de două ori preşdintele ţării să nu aibă candidat la alegerile prezidenţiale este ca o mâţă fără coadă



PMP nu trebuie să facă o alianță


 - PDL, un partid mai tânăr, a dat mai mulți primari și șefi de stat decât a dat PNL
 - Partidul ar trebui să-și continue drumul, nu să facă alianță. Dar ar fi bine ca unele organizații PDL, să opteze pentru PMP.
 - Ar trebui deschisă poarta pentru cei care că lider le poate fi Elena Udrea
 - Eu cred că ar trebui să facem un partid nou, un partid care să-și scrie istoria de anul acesta, din ianuarie
 - Primul pas l-ați făcut, ați intrat în Parlamentul European, sunt convins că îl veți trece și pe acesta
 - Spritul unui partid nou trebuie să rămână și să se dezvolte
 - Dacă vreți să fiu sincer aveți o problemă mică, afirmarea deosebirii dintre voi și ceilalți
 - Partidul poate fi dezvoltat, poate face partide alianțe, dar nu-și va ceda numele, identitatea, programul și va căuta să vină cu un spirit nou în viața politică românească.
 - Plecați de la premiza că nu vă veți vărsa în PDL după ce îi vor da afară cei de la PNL. Iohannis uită de PDL dacă ajunge la Cotroceni
PMP va rămâne o emblemă care va ajunge la 25% în 2016, ne vom menține parteneriatul cu PNȚCD, singurul partid care nu a făcut compromisuri
 - Dacă Victor Ponta nu ar fi spus minciuni, nu aș fi dat niciodată acest film. De regulă, astfel de discuții nu sunt destinate publicului, dar când ieși de acolo și minți, au fost ziariști cae au transmis că a venit doamna cu ochii în lacrimi, și mi s-a părut extrem de fals
 - Televizunea lui Ghiță transmitea cum, înăuntru, mai că nu i-am dat palme doamnei
 - Minciuna la Victor Ponta este ca o axiomă, nu e nevoie să o demonstrezi



Va vizita Moldova și va cere cetățenie

 - În ceea ce privește vizita în Republica Moldova, vă mărturisesc că nu este planificată, o pot planifica cu președintele Timofti și o voi face.
 - Este în intenția mea ca, înainte de încheierea mandatului, să fac o vizită în Republica Moldova, o vizită de rămas bun și, după cum vă aduceți aminte, am spus că la terminarea mandatului voi cere și cetățenia Republicii Moldova



Intrarea la facultate fără bacalureat, o soluție proastă


 - Soluţia este proastă, adică intrarea la facultate fără bacalaureat. Se putea face foarte bine la nivelul liceelor. Sunt convins că la nivelul liceelor s-ar fi găsit resurse umane şi mulţi dascăli, fiind plătite orele, ar fi vrut să participe într-un astfel de program.
 - Deci, dintr-un lucru necesar pentru copiii care nu au luat bacalaureatul, PSD a reuşit să facă o afacere în mod deosebit pentru universităţile private care nu mai aveau studenţi.
 - Pentru ce să duci copiii aştia fără bacalaureat în universitate.

 - Le iei banii în loc să-i laşi pe lângă licee. S-a făcut un lucru necinstit, umilitor pentru copii, umilitor pentru familii şi strict în folosul mafiei universitare