Fritz Constantin
Ce
cauți tu acum iar goală,
Prin
gândurile mele toate.
N-ai
apăsat destul în rană,
Ori
n-ai unde dormi la noapte.
Mă
strigi cu voce ca de înger,
Dar
parcă iadul m-ar striga.
Și
de dorință iar mă sting, disper,
Doar
un minut de te-aș putea uita.
Prin
gânduri, tu îmi răscolești,
Îmi
umpli mintea doar de tine.
E
țelul tău să mă înnebunești,
Să
te hrănești mereu din mine.
Și
mintea-mi joacă feste iar,
De
parca-ș fi un visător, zălud.
În
timp ce tu mă ții parcă pe jar,
Mă
mai alini cu câte un sărut.
Și
buzele îți ard, mă tot topesc,
M-adorm
într-un târziu, ce bine.
Aș
vrea să nu mă mai trezesc,
Și
gândul să nu-mi fie doar la tine.