Nebun după tine !

Fritz Constantin

Am căutat o veșnicie dragostea,

Și parcă se tot ascundea de mine.

Și-am răscolit oceane după ea,

Fără să știu să te privesc pe tine.

Am căutat la cei doi poli vestiți,

Și-am întrebat la lume unde este.

Dar oamenii toți mă priveau uimiți,

Și mă credeau venit dintr-o poveste.

Dar nimeni nu știa povestea mea,

Cum m-am îndrăgostit subit de tine.

Înnebuneam doar auzindu-ți vocea,

Doar mă priveai și mă pierdeam în mine.

Și tot așa prin lume am umblat,

Călăuzit mereu de patima iubirii.

Și-am răscolit pământu-n lung și lat,

Să-mi potolesc cerințele simțirii.

Busolă îmi era doar chipul tău,

Ce noaptea-n somn parcă-mi zîmbea.

Nici hrană nu mai cerea corpul meu,

Visând la tine, tot cu vise mă hrănea.

Și într-o zi ,norocul mi-a surâs,

Mi-ai apărut, fără să vrei în cale.

Te-am luat în brațe, tare te-am mai strâns,

Să-mi potolesc a sufletului jale

Și ți-am furat pe dată un sărut,

Să nu-mi mai ardă buzele de dor.

Și m-ai privit, și iar am rămas mut,

Că te-am găsit, acum pot să și mor.

Dar înainte parca-ș vrea ceva,

Doar o eternitate dragoste cu tine.

Să te transform în nebunia mea,

Să nu mai pleci nicicând de lângă mine.

Că-n lumea asta unde-am căutat,

N-am auzit de o iubire așa sortită.

Între-un nebun ce nu-i de vindecat,

Și-o frumusețe ce din cer e dăruită.