RAUL CONSTANTINESCU
Sub
aurul pletelor înspicat pe marmoreele șolduri
de
miere dulci moliciuni tandru ascunzi
pururi
insațiabilă, preaiubită stea lactee,
unduind
lunecoase luciri chemătoare
din
toate părțile spre inima-mi vii
mult
visata, cea nicicând de cineva bănuită,
val
după val acoperindu-mă-n freamăt
prin
mareea de flori dintre garoafe gerbere trandafiri,
mâinile
tale albi crini -- stele vor înflori ...
potop
șipot pe buze neașteptate cuvinte vor naște stihii ...
O,
Flamia, lucii fuioare moirele ne vor toarce
al
vieții fir efemer prin tunelul tot mai îngust
amintire
a dorinței ninse în suflet
de
tăceri și uitare, de pulberi și desfrunziri
în
morile de gheață ale timpului praf de aștri joc de stafii
prin
clarul de lună alunecare-n splendori --
visul
miraj nălucind unic târziu
prin
vălul pletelor tale arar apoteoza veșnicei clipe
abia
zărită sub cernerea stelarelor ploi
peste
nepătunsul din noi ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu