Liviu Vălenas, Convorbiri cu Mircea Dimitriu (5)

MISCAREA LEGIONARĂ INTRE ADEVAR SI MISTIFICARE

LEGIUNEA REINTRÃ ÎN POLITICÃ - 1940

Colaborarea cu Mihail Moruzov

Liviu Vãlenas:
Revenind la anul 1940, ce s'a ales din intentia lui Horia Sima de a merge în tarã si de a prelua personal conducerea operatiunilor contra lui Carol ?

Mircea Dimitriu:
Horia Sima, cu toatã opozitia lui Papanace, a ajuns, clandestin (tot prin filiera iugoslavã) în România, dar, de data aceasta, a fost arestat si transportat la Bucuresti, la sediul Sigurantei Generale. Dupã cãteva sãptãmâni, Horia Sima a fost dus la Niky Stefãnescu, care era seful Sigurantei. Niky Stefãnescu a început sã-i explice, "Cã in situatia deosebit de grea în care se aflã România (Germania amenintã cu cedarea Ardealului la unguri, Bulgarii vor Cadrilaterul si Silistra, iar Rusia preseazã continuu în Est) se impune colaborarea tuturor fortelor politice cu Carol, inclusiv legionarii". Cu alte cuvinte Niky Stefãnescu a tatonat ca sã vadã dacã Horia Sima este dispus sã colaboreze cu Carol. De jure Horia Sima
era condamnat la moarte (sentintã datã în contumacie, când Horia Sima era la Berlin), ca atare se astepta sã fie executat în orice moment. Horia Sima si-a dat seama cã singura sa sansã ca sã iasã viu din inchisoare si sã poatã apoi organiza rãsturnarea lui Carol, era ca el sã accepte, formal, o colaborare cu Carol... Ulterior l-a vãzut si pe Mihail Moruzov, seful Serviciului Secret de Informatii al Armatei Române (SSI). În final Horia Sima a fost primit în audientã de Carol. Acesta i-a cerut lui Horia Sima ca toti legionarii sã se înscrie în noul sãu partid pe care-l preconiza, Partidul Natiunii (creat oficial abia pe data de 21 Iunie 1940). Horia Sima si-a dat seama cã aceastã propunere îi dã posibilitatea sã actioneze liber sau relativ liber. I-a spus lui Carol, cã nu-i poate convinge pe legionari sã se înscrie în acest nou partid, decât dacã vorbeste personal cu ei, iar pentru aceasta trebuie sã aibã libertate de miscare, sã actioneze liber... Carol a fost de acord si Horia Sima a putut actiona în libertate. În timpul pregãtirilor pentru revolutia anticarlistã, vine dela Berlin pãrintele Palaghitã, trimis de Papanace, cu un manifest, care sã fie tipãrit si împrãstiat prin tarã. În rezumat acest manifest denunta actiunea lui Horia Sima si pregãtirea revolutiei legionare... Noroc numai cã preotul Palaghitã a putut fi convins sã renunte la rãspândirea manifestului de cãtre însusi paracliserul lui (care nu era legionar), care întâmplãtor l-a citit, împedicându-se astfel o nouã catastrofã pentru Miscarea Legionarã.

Liviu Vãlenas:
Ajungând la episodul arestãrii lui Horia Sima în 1940 si ale tratativelor duse cu el la Sigurantã, tratative la care a participat si Mihail Moruzov, s'a afirmat constant ulterior, de diverse persoane si cercuri, inclusiv de unii legionari, "cã Horia Sima, Constantin Stoicãnescu, Traian Borobaru, Radu Mironovici si Mile Lefter au lucrat pentru Moruzov, fiind agenti în slujba lui", fapt ce ar fi explicat si asasinatele dela Jilava din 26/27 Noiembrie 1940, inclusiv lichidarea lui Moruzov... Cât adevãr existã în aceste acuze ?

Mircea Dimitriu:
Întrebarea este bine venitã, cãci lucrurile trebuiesc odatã si odatã lãmurite, mai ales cã acest episod a fost continuu (inclusiv în prezent) speculat, dupã 1948, de cãtre Securitate. Securitatea a construit un întreg roman pe seama relatiilor dintre Horia Sima si Moruzov, în scopul compromiterii lui Horia Sima în ochii legionarilor si a obtine astfel destrãmarea Miscãrii Legionare. Asupra acestui subiect trebuie stãruit, mai ales cã starea actualã a Legiunii se datoreazã în bunã mãsurã acestei mãiestre operatiuni a Securitãtii. În realitate lucrurile stau cu totul altfel.
Când Horia Sima a ajuns în 1940 în celula Sigurantei, si-a vãzut pe de o parte toate planurile sfãrâmate, iar pe de altã parte, îsi astepta executia. Dar când a fost dus la Niky Stefãnescu, a vãzut sansa, care-i permitea nu numai sã-si salveze viata, dar mai ales care îi permitea sã-si ducã planurile la îndeplinire, adicã izgonirea lui Carol de pe Tron. Când a fost dus si în fata lui Moruzov, a avut certitudinea cã totul va depinde de abilitatea lui. Horia Sima si-a dat seama cã va trebui sã joace poker cu Moruzov, a acceptat acest joc, convins cã are asul lui în mânecã... Acest poker cu Moruzov era însã un joc periculos, cea mai micã gresealã însemna moartea si totul ar fi fost pierdut. Trecut prin sita Moruzov-Ghelmegeanu-Urdãreanu, el a ajuns la Carol, care i-a cerut, dupã mai multe ore de discutie, sã intre în guvern si sã fie ajutorul lui într'un partid nou, ce urma a fi creat, Partidul Natiunii, în care trebuiau sã fie adusi toti legionarii. Horia Sima a acceptat, dar a obiectat : "Dupã toate cele întâmplate, legionarii sunt reticenti si va trebui sã-i aducã rând pe rând la Bucuresti, pentru a sta cu ei de vorbã si a-i convinge sã intre în noul partid al lui Carol"... Carol a înteles situatia, a fost de acord si l-a însãrcinat pe Moruzov sã patroneze si sã
finanteze actiunea (aducerea si cazarea a sute de legionari în Capitalã provocând inerente cheltuieli) si binenteles, sã o si supravegheze. Horia Sima, ajutat de Stoicãnescu si Borobaru s'a pus pe lucru, fãrã sã piardã câtusi de putin din ochi planul propriu, care trebuia realizat acum sub ochii suspiciosi ai lui Moruzov si ai Sigurantei. Horia Sima, care a obtinut si eliberarea tuturor legionarilor din închisori, a "convins" pe multi legionari sã se înscrie în viitorul partid al lui Carol, dar cu legionarii de mare încredere pregãtea în plus, "ora X", ziua în care trebuia rãsturnat Carol. În timpul acestor pregãtiri, cade însã, ca o loviturã de trãznet, ordinul de concentrare la regimentele din provincie pentru Horia Sima, Borobaru si Stoicãnescu, dar inexplicabil, si pentru Radu Mironovici si Mile Lefter, care nu erau initiati în planul lui Horia Sima. Toti acestia, trebuiau, în termen de trei zile, sã se prezinte la unitãtile lor militare, în caz contrar îi astepta Tribunalul Militar !

Liviu Vãlenas:
Cine credeti cã a stat în spatele acestei actiuni ?

Mircea Dimitriu:
Noi am bãnuit serviciile secrete britanice, prin ofiterii din Statul Major. Prin îndepãrtarea lui Horia Sima si a celorlalti din Capitalã, se dorea împiedicarea lui Carol de a ajunge la o întelegere cu Legiunea si bineînteles cu Germania. În orice caz, Horia Sima s'a vãzut confruntat în vara lui 1940 cu o problemã în plus, care putea sã ducã la prãbusirea întregului sãu plan. Horia Sima si-a dat seama, cã singura solutie era sã-i cearã, prin Moruzov (care era patronul actiunii), Regelui sã intervinã. Suveranul a evitat însã sã se confrunte direct cu puternicul Stat Major al armatei (ordonându-i pur si simplu sã anuleze ordinele de concentrare) si a gãsit o solutie abilã, cerându-i lui Moruzov sã comunice Statului Major "cã cei cinci (Horia Sima, Stoicãnescu, Borobaru, Lefter si Mironovici) sunt mobilizati pe loc, în cadrul Serviciului Secret de Informatii, cu misiuni speciale" (...) si sã-i angajeze pe cei cinci, pro forma, în Serviciul Secret de Informatii (SSI)", ca sã poatã continua activitatea, de înfiintare a partidului nou, Partidul Natiunii. Pentru Horia Sima si colaboratorii lui, esential era sã rãmânã în Capitalã si de aceea a fost de acord cu orice fel de solutie, cãci numai astfel îsi putea realiza planul, acela de a-l îndepãrta pe Carol de pe Tron. "Angajarea" lor în Serviciul Secret de Informatii al lui Moruzov a fost luatã în serios numai de Mile Lefter, care nefiind initiat, mergea regulat la "serviciu", fiind surprins cã numai el singur se duce, cã stã într'un birou gol si nu primeste nimic de fãcut... În aceasta a constat "faimoasa" "colaborare" a lui Horia Sima cu Mihail Moruzov. Cert este cã prin "mobilizarea pe loc în SSI", Horia Sima a reusit sã organizeze revolutia legionarã dela 3 Septembrie 1940. O altã acuzatie care decurge tot din "angajarea" lui Horia Sima în SSI,
este aceea cã Moruzov l-ar fi propulsat pe Horia Sima la conducerea Miscãrii Legionare în 1940. Nimic mai absurd ! Este nevoie de multã rea credintã pentru a putea stâlci astfel o realitate atât de evidentã. Horia Sima n'a ajuns la conducerea Miscãrii Legionare, numai pentru cã a fost ajutat sã rãmânã în Capitalã, ci pentru cã a fost singurul dintre fruntasii legionari rãmasi în viatã, care riscând totul, a avut curajul, tenacitatea si iscusinta de a actiona în interesul unei Miscãri Legionare aproape în agonie, redându-i încrederea si aducând-o în pozitia de a fi factor de decizie în politica tãrii, tocmai când aceasta se afla într'un moment critic pentru suveranitatea ei.

Liviu Vãlenas:
Pentru a lãmuri mai bine chestiunea colaborãrii lui Horia Sima cu SSI, voi reproduce integral un referat al SSI, datat 31 August 1940, semnat chiar de directorul general Mihail Moruzov : "Dupã înapoierea domnului Horia Sima în tarã, în urma unor aranjamente luate fatã de Forul Conducãtor al statului (Carol al II-lea - nota L.V.) s'a ordonat urmãtoarele : 1. Sã fie pus în libertate.
2. Sã se întreprindã prin elemente foste legionare indicate de d-sa si pe rãspunderea d-sale, o propagandã în tarã, rãspândindu-se formula : "Credintã pentru Rege si în slujba intereselor Tãrii". În executarea acestui ordin, domnul Horia Sima mi-a prezentat o listã de 11 persoane, din 40 câti am cerut, în frunte cu d-sa pentru a li se clarifica situatia militarã si a fi pusi în posibilitatea de a executa aceste ordine. Acestia sunt : Horia Gh. Sima, Augustin Bidianu, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu, Ilie Colhon, Mile Lefter, Emil Popa, Constantin Stoicãnescu, Seman B. Traian, Simion Lefter, Ion I Bârsan. În ceea ce priveste partea juridicã, în legãturã cu latura penalã, s'a hotãrât acordarea amnistiei, ceea ce s'a fãcut. Pentru aranjarea situatiei militare, Ministerul Apãrãrii Nationale a ordonat detasarea acestor elemente la Cabinet si apoi - în mod secret - repartizati la Serviciul Secret. La prezentarea în serviciul ordonat, am îndeplinit forma disciplinarã, însãrcinând cu aceasta pe domnul colonel N. Vlãdescu, fãrã ca personal sã-i cunosc sau sã vorbesc cu ei, pentru executarea misiunilor pe care s'au angajat pe cuvânt de onoare, iar pentru orice abateri vor primi sanctiuni legale. Paralel cu misiunea de mai sus, acestora li s'a dat si însãrcinarea sã culeagã informatii, prin legãturile ce au în toate straturile sociale, în ce priveste propaganda comunistã, teroristã, iredentistã. Rezultatul activitãtii lor se aflã consemnat în alãturatul dosar. În legãturã cu lotul dela Berlin, domnul Ghelmegeanu mi-a spus cã este neapãratã nevoie ca sã se clarifice situatia lor. Cum demersurile fãcute nu au dat rezultate, cei vizati, ezitând a avea contact cu Legatia noastrã din capitala Reich-ului, s'au exprimat cã singurul element în care au încredere este cel militar. Domnul Victor Moldoveanu, secretar general, a apelat la domnul colonel Vorobchievici, atasatul nostru militar dela Berlin, care i-a adunat în jurul sãu si a reusit sã-i aducã la simtãmântul de constiintã nationalã, reusind sã li se schimbe atitudinea, cu exceptia a trei dintre ei. Profitând de ocazia venirii în tarã a d-lui colonel Vorbchievici, s'a cerut d-lui Horia Sima sã-si dea pãrerea, ce este de fãcut cu grupa separatistã. Consfãtuirea a avut loc la domnul general Coroamã. Rezultatul a fost cã separatistii sã fie abandonati deocamdatã, neprezentând importantã, cãci nici d-sa nu-i poate convinge. În concluzie : Toatã actiunea s'a executat conform ordinelor primite si s'a raportat locului în drept. Este neînteles cum dintr'o actiune ordonatã în interes de stat, se
interpreteazã si se fac deductii. O singurã explicatie poate sã fie : Ori ne aflãm în fata unei actiuni de provocare, ori de necunoastere a realitãtilor. În orice caz, trebuie sã se ancheteze cu toatã severitatea aceste cazuri, sã se dea satisfactii pentru cei nevinovati si sã se aplice cele mai severe sanctiuni pentru oricare ar fi vinovatul". Acest referat, aflat, bineînteles, în arhiva SRI, fond "d", dosar nr.1, nu ne lãmureste pe deplin, în ce a constat concret colaborarea lui Horia Sima si a grupului sãu cu SSI, pe linia "culegerii de informatii". Din textul referatului nu rezultã implicit cã cei nominalizati ar fi spionat pe alti legionari, doar dacã prin "activitãti teroriste", am vrea sã întelegem neapãrat activitãti legionare... Mihail Moruzov mentioneazã însã un dosar-anexã. Acest dosar, ca si restul documentelor privind colaborarea lui Horia Sima si a grupului sãu cu SSI, s'a pierdut, sau a fost distrus. Dacã materialele informative au fost distruse, nu se stie când au fost distruse si de cãtre cine... Nu este exclusã nici ipoteza, ca aceste dosare sã existe, dar din ratiuni obscure, SRI-ul le tine în continuare sub cheie...

Mircea Dimitriu:
Unii au insinuat cã documentele la care faceti referire ar fi fost distruse chiar de Horia Sima, sau de Miscarea Legionarã, cât timp a fost la guvernare, între Septembrie 1940 si Ianuarie 1941. Este fals, dupã 6 Septembrie 1940 Serviciul Secret de Informatii a fost tot timpul în mâna lui Antonescu, Legiunea nu a avut nici un control asupra SSI, nici în perioada când la conducerea SSI era colonelul Ioan Nicolaid (6 Septembrie 1940 - 15 Noiembrie 1940) si nici când Antonescu l-a înlocuit cu Eugen Cristescu (15 Noiembrie 1940 - 23 August 1944). Dacã documentele au fost distruse, distrugerea nu a putut fi fãcutã decât de Eugen Cristescu, sau, mai probabil, dupã 1948, de Securitate. Dar este posibil ca aceste dosare si documente sã se afle si dosite undeva la SRI.

Participare la guvernul Tãtãrescu

Liviu Vãlenas:
Un episod de asemenea controversat, este intrarea lui Horia Sima în guvernul Tãtãrescu, pe data de 28 Iunie 1940 si apoi retragerea sa precipitatã, dupã numai câteva zile, la 8 Iulie 1940. Care a fost mobilul acestor douã actiuni ?

Mircea Dimitriu:
Din pozitia de subsecretar de stat în guvernul Tãtãrescu, în care fusese numit fãrã a fi întrebat, Horia Sima a desfãsurat o intensã campanie de alarmare a personalitãtilor politice si nepolitice, asupra pericolului din partea Axei, de a da satisfactie revendicãrilor Ungariei si Bulgariei, dacã România nu iese cât mai urgent din blocul de aliante anti-germane, renuntând la garantiile engleze si având un guvern cu oameni noi, în care Axa sã poatã avea încredere. Dupã expunerea fãcutã de Horia Sima lui Carol, guvernul Tãtãrescu (format la 11 Mai 1940) a fost înlocuit, la 4 Iulie 1940, cu altul, condus de Ion Gigurtu si compus din oameni noi, dar si cu doi generali, la Interne si la vicepresedentia Consiliului de Ministri.
Pentru a-i da o oarecare aparentã cât mai pro-Axã, Carol a numit, iarãsi fãrã sã-i întrebe, trei legionari, în resorturi guvernamentale de minimã importantã : Horia Sima la Culte si Arte, Noveanu la Inventar si Bidianu subsecretar de stat la Finante. Pentru Horia Sima era mult mai putin decât se asteptase dupã audienta la Carol, dar a acceptat numirea, în speranta cã din interiorul guvernului va putea influenta politica lui, având în vedere cã majoritatea ministrilor nu erau adversari ai Axei, ci dimpotrivã. Dar dupã primul Consiliu de Ministri, Horia Sima s'a lãmurit, cã noul guvern nu va avea putere de decizie, fiecare ministru trebuind, sãptãmânal, sã prezinte la Palat dosarul cu problemele curente, iar Carol decidea pânã si în cel mai minor caz. Astfel cã de fapt nu guvernul, ci Camarila conducea tara pe o directie antigermanã, iar guvernul si mai ales cei trei legionari aveau menirea de a adormi suspiciunile Axei. Miscarea Legionarã nu putea accepta acest rol si dupã o încercare disperatã de a-l convinge pe Rege de necesitatea urgentã de a realiza o schimbare realã, care sã fie credibilã la Berlin si Roma (pentru a împiedica noi sacrificii teritoriale), încercare total esuatã, Horia Sima a prezentat la 8 Iulie 1940 primului ministru Ion Gigurtu demisia sa, neurmat însã, decât mult mai târziu, de ceilalti doi legionari, Vasile Noveanu si Augustin Bidianu...

Liviu Vãlenas:
Din perioada când Horia Sima a functionat în guvernul Tãtãrescu, apare o notã a SSI, datatã 30 Iunie 1940. Reproduc prima parte a acestui material : "În anturajul subsecretarului de stat Horia Sima s'a discutat ieri urmãtoarele probleme, care ar fi urmat sã fie supuse M.S. Regelui :
1. Formarea unui guvern compus din elemente nationaliste tinere, din miscarea legionarã, nazistã (partidul lui Stefan Tãtãrescu - Pavãza de Otel National-Socialistã-Fascistã - n. L.V.) si gogistã, care - sub presedintia sa, sau eventual în extremis, altei persoane desemnate de M. S. Regele, sã adopte o politicã indicatã de împrejurãri.
2. Strângerea raporturilor politice si militare cu Germania cât mai grabnic si cât mai adânc;
3. Sã se cearã Berlinului trimiterea în România a unei misiuni militare, care - împreunã cu autoritãtile militare românesti - sã studieze si sã pregãteascã în amãnuntime rãzboiul împotriva Rusiei, care crede cã nu va întârzia mai mult de o lunã sau douã. În legãturã cu aceste zvonuri, în cercurile oficiale ale Legatiei germane se afirmã cã aceasta s'a produs în urma sugestiilor fãcute lui Horia Sima de cãtre von Ritgen (...)", arhiva N.I.C., fond P. C.M.- S.S.I., Politica externã a României, dosar nr. 2/1937, f.316-318. Cu o zi înainte, pe 29 Iunie 1940, o altã notã a SSI, este semnatã chiar de Mihail Moruzov, din care reproduc urmãtoarele rânduri : "Astãzi, subsecretarul de stat Horia Sima, mi-a spus categoric cã Germania ar dori un guvern sub presedintia d-sale, încadrat de personalitãti si specialisti (...)", arhiva N.I.C., fond P.C.M. - S.S.I., Politica externã a României, dosar nr.. 2/1937, p.308-309.


(va urma)