Ianuarie 2014 - de ce statul de drept contează cu adevărat

Ioan Stanomir

Dincolo de grandoarea vană a personajului care s-a dorit a a fi regele neîncoronat al unei Românii domesticite, Adrian Năstase este doar una dintre biografiile contemporane ce definesc profilul elitei rapace care a parazitat statul român, în cei douăzeci şi cinci de ani de după 1989. Ceea ce îl individualizează este capacitatea de a se afla în vârful acestui lanţ trofic al corupţiei politice şi puterea de a incarna un stil de guvernare responsabil pentru menţinerea naţiunii noastre în starea ei de subdevoltare democratică.

În acelaşi timp, destinul lui Adrian Năstase şi virulenţa cu care atâţia dintre cei ce populează studiourile de televiziune acuză prigoana sa judiciară indică semnificaţia profundă a unui concept doar aparent abstract- domnia legii. Domnia legii presupune, în cele din urmă, egalitatea în faţa legii şi oblgaţia ca fiecare dintre cetăţeni să fie supus aceluiaşi tratament, în condiţii de conduită similare. Calitatea de prim- ministru nu suspendă imperativul de a respecta îndatoririle ce revin oricăruia dintre noi.

Un stat al domniei legii devine,pe cale de consecinţă, unica pavăză de care noi, cei fără de putere, ne putem servi spre a ne apăra libertăţile. Procesele electorale, turbulenţele de moment, schimbările de guverm nu trebuie să ne abată de la menirea noastă esenţială- aceea de a veghea ca principiul egalităţii de tratament între cetăţeni să fie respectat cu scrupulozitate.

O justiţie independentă,un Minister Public transparent şi un D. N.A. eficace vor fi niciodată aliatul puterii politice pasagere. Ele sunt, însă, cele pe care noi, cei fără de putere, trebuie să le privim ca pe un element cheie pentru propria noastră existenţă. Toate cauzele în jurul cărora ne putem solidariza se reduc la această necesitate de a avea, în patria noastră, un set de instrumente care să limiteze abuzurile aleşilor şi clienţilor lor.

De aceea,oricât de firave ar putea fi eforturile noastre, ele trebuie duse mai departe. Principiile libertăţii şi egalităţii în faţa legii sunt temeliile pe care ne înălţăm viitorul. A nu le mai apăra înseamnă a renunţa la orice şansă de a ne mai modela, autonom şi responsabil, propriile noastre vieţi.