Aura Popa
E-un vânt nebun ce-mi bate în ferestre.
În
vâjâitul lui aud venind
Ninsori
cu paşi de ger cumplit. Pe creste
De
înţeles stau vulturi. Să colind
Acum,
când drumul râde cu îngheţuri
Şi
când lumina cade doar pieziş
E
ca şi cum m-aş înveli în ceţuri
Şi
m-aş rostogoli printr-un frunziş
De
însemnări cu pietre colţuroase.
Dar
pentru că m-aştepţi eu mă avânt!
Chiar
dacă cerul mi se va descoase
Şi
voi mai pierde stele, de cuvânt
Am
să mă ţin şi am să-ţi fiu aproape!
Când
geana de apus va-nteţi
Noi
vom vâsli privindu-ne pe ape
De
sens şi-n linişti iar vom încolţi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu