Lusiana Drăguşin
Te
caut iar frenetic, mi-e teamă şi iubesc,
Cuvintele,
în mine, flămânde mă izbesc,
Îmi
muşcă gerul iernii ochii-nlăcrimaţi,
De-atâta
dor de tine sunt înfometaţi.
Alunec
spre dorinţă, într-un zbor prelung,
Voi
dobândi înstrăinarea, la tine să ajung,
Tânjesc
şi mă aşez într-un vis aproape,
Să
îmi închin lumina pe ale tale pleoape.
Dorinţă
şi speranţă îmi este urma de-acum,
Mi-au
îngheţat şi anii de-atâta ger şi drum,
Mă
simt un infinit, albastru, neatins,
Nălţând
iubirea mea în veci spre necuprins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu