Daniela Voicu
ceeace
îmi place la tine
este
indiferenţa care mă pătrunde atât de adânc
ca
un aer contaminat cu azot
şi
pielea mea se umple de strigăte,
în
fiecare strigăt creşte o aripă,
iar
părul meu - o coroana de copac primăvara
înflorind
a cireşi
şi
zbor, învăţ să simt aerul la înăţimea
neaşteptărilor
mele.
nu
mă vezi chiar dacă fac un belly dance,
priveşti
prin mine simplu, amintindu-mi
de
nonexistenţă.
mă
desprind în fiecare seara de buzele necoapte
ale
unui ultim poem pe care ţi-l dedic iar
cuvintele
rămân neatinse, nerostindu-mi numele
şi
te aştept
orice
răspuns este ca o respiraţie nouă
pentru
că nu respir, refuz să respir pâna când vei răspunde.
trag
aer în piept adânc
odata
cu cele 360 de grade
mă
plimb pe tropicul racului -
echilibristică
pe un plan de seducţie
m-aş
arunca să mă prinzi,
dar
pretinzi că fumezi şi mâinile ocupate
ca
şi buzele tale nu se mai află în acest spaţiu
şi
timp.
(I
love your style!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu