versuri
Viţelaru Loredana Nicoleta
montaj
Sandu Alrox
muzica
Ennio Morricone
De-aș
fi știut atunci, demult ...
S-ascult,
îndemnul lunii și a vântului cuvânt,
Mă
îmbrăcam cu raze și suflul lui plăcut.
Să
port iubirea noastră în lume, nu în gând.
Să fiu eu briza mării, să duc iubirea-n larg.
Sau
valul în ocean, ce-atinge în catarg,
Să
spun să tacă marea, să lase doar sărutul
Și
vântul să-nceteze, iubirii noastre-ngenunchieze.
Să ne-mpletim iubite, iubirea ce o avem,
Cu
adieri ușoare, cu lacrimi din ocean.
Și
luna să străluce cu stelele în jur,
Să
facă o cunună pe chipul nostru pur.
Să facem drum, cărare la ceruri și-napoi,
Să-i
dăm ofrandă zâmbet și mulțumiri apoi.
Să
mergem în adânc, să spunem lumii mute,
Că
dragostea-i eternă, în cânturi să ne-o cânte.
Ne-om cununa-n adânc, cu ei nuntași, ne fie,
Tu
glasul mării line, eu valul cel pierdut.
Să-ți
pui pe frunte stele, eu buzele-ți sărut ...
Să
fiu regina mării, tu zeul din adânc.
Veni-vom, noi la mal apoi, să spunem lumii-ntregi,
Pe
valuri înspumate ce s-or opri în stânci,
Că
le-am adus iubirea-n pocale de argint
Să
guste fericirea, să nu iubească-n gând.
S-atunci vom colinda și munții cei înalți,
Cu
brațele deschise în umbra dintre brazi,
Să
mă cuprinzi iubite, să mă iubești profund
Sub
clar de lună și adieri de vînt.
Să-mi
dai buzele dulci, pe gura mea uscată,
Să
port sărutul tău, în inimă să-mi bată.
Să-mi
fii suflarea mea, cînd nu pot să respir,
Și
eu să-ți fiu privirea din ochii de zefir.
De-ai vrea tu călăuză să-mi fii în pașii mei,
Iar
eu un ghid ascuns pe drumul dragostei.
Cu
glas de vînt să pot rosti cuvinte,
Citește-mi
cristalinul, să vezi că nu te minte.
Și de-ți va fi greu, iubirea-mi să-nțelegi,
De
crezi că e povară în viața ce-o trăiești,
Eu
voi pleca în mare, cînd vântul v-a porni,
Să
duc pe fundul mării, iubirea ce ți-o port ...
În
inima oceanului.
"Dedicată
celei mai iubite fiinţe, dintre pământeni "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu