Dorel Dumitru
Lasa-mi
o frunza ofilita
Sa
o pastrez la geamul meu,
Si
intr-o toamna mohorata
Sa-mi
amintesc zambetul tau.
Lasa-mi
o lacrima cazuta
Din
ochii ce ti-au plans de dor,
Cand
vara pleaca nestiuta
Iar
florile se ofilesc si mor.
Lasa-mi
un zid de citadela
Din
ceata unei toamne reci
Pe
langa care noi sub o umbrela
Mai
rataceam pe tristele poteci.
Lasa-mi,
te rog, doar o secunda
Dintr-o
privire plina de iubire,
Sa
nu imi para toamna lunga
Si
ochii tai o trista amintire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu