Toamnă-n travesti

Petre Violetta

Mi-a picurat singurătatea, pe pleoape, într-o dimineaţă

O zi de toamnă cam pustie cu frunze galbene şi ceaţă;

A tot ascuns pe după vară şi după cerul ei senin

Melancoloia şi tristeţea ascunse-n paşi de pelegrin.

Era şi cald şi ceru-albastru picta maci roşii peste zări,

În calendar plecase vara, de mult pe tainice cărări.

Dar trena ei lăsase-n urmă încă un vers dintr-o idilă;

Pe malul mării-albastre, vântul, o răsfoia filă, cu filă ...

O urmă-a paşilor în doi, mai stăruia printre suspine,

Când valul toamnei dintre noi, uita încă o vară-n mine,

Lăsând pe geana dintre noapte şi dimineaţă, răstignite

O şoaptă, două de iubire din albe nopţi de dor, vrăjite.

Acum am braţele prea pline de ploi şi vântul mă despică

În vara asta-n travesti în care toamnei îi e frică

Să-şi dezgolească dezolanţa şi visele zdrobite-n ţest

Cu galbenul şi ruginiul, peceţi pe-un colţ de palimpsest ...