versuri:
Loredana Vițelaru Nicoleta
muzica
Ennio Morricone
montaj
Sandu Alrox
și
dacă ar fi, să fiu sărut pe o petală nemurita
ce
veșnic își presar-al ei parfum în veșnicii,
și
în răcori de rouă în clipă asfințită
să
te adorm în patul nopții, tu ai să vii?
să
nu mai fiu eternă voce tristă
ce-n
zbuciumul lăuntric se ascunde după șoapte
și
să îți cânt pe margine de tâmplă răsăritul
cu
glasul umezit de-a mea iubire-n colț de pleoape.
să
împletim în șnururi arginții dorință
cu
brațe buimăcite de atâta dor nebun
să
te înec în marile întinse din lacrimi de strigare
și-a
dragostei licoare s-o bem, să fim doar un.
un
curcubeu al nopții să fie ochii noștri
și-n
mii petale așternut sub trupurile noastre
îmbăta-mă
cu-a lor parfum din ține
iar
eu te-oi înveli cu praf de astre.
mai
lasă-mă o clipă să-ți fiu eu rătăcire
chemările
din mine să-ți fie tălpi de zbor
și
să oprești tu timpul în altă lume tristă
iar
noi să fim petală sărutului de dor.
s-apoi
să lași să curgă în șiruri de mătăsuri
priviri
scânteietoare cu glasul din tăceri
să
fiu din nou sărutul din flacără iubirii
în
palmă ta petală a veșnicii chemări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu