Galea Gabriela
Mi-e
sufletul deşert, bătut de vânt
Şi
de un Soare arzător, necruţător ...
Mi-e
gândul rătăcit pe-acest Pământ,
Mă
doare tot de of şi-atâta dor !
Mă
tot gândesc mereu la fata mea,
Mi-e
tare greu de când nu-i lângă mine !
Ea
m-aştepta în prag râzând, cândva ...
Acuma
mi-a rămas doar amintire !
Am
inima cuprinsă de durere,
Nici
lacrimi nu mai am de-atâta plâns ...
Aş
vrea să-i mai ofer o mângâiere
Şi
ea să mă sărute că răspuns !
Mi-e
greu să-mi ştiu fetiţa aşa departe,
Să
ştiu că nu am s-o mai pot vedea.
Aş
vrea să fac ceva, s-o simt aproape
Dar
soarta mi-a fost crudă, mi-a fost rea !
Când
vine seara şi privesc la stele
Mereu
le-ntreb ce face fata mea.
Vorbesc
plângând şi chiar mă rog la ele
S-o
apere de rele-n lipsa mea !
Trăiesc
cu gândul dar şi cu speranţa
Că
al meu suflet rătăcit şi sec
Îşi
v-a întâlni cât mai curând odrasla
Să-mi
umple golul ce îl am în piept ! ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu