Simplă tăcere

Bunget Marin

Când scriu poveste de iubire

Tu eşti în vârful de condei,

Prin trupul tău ... firav, subţire,

Se curg miresmele de tei.

Şi dacă-n rândurile mele

De-atâtea ori te regăseşti,

Am adunat şi-am pus în ele

Doar sentimentele fireşti.

Nu mi-am dorit să fii un vis

Pe care,-n noapte, să-l visez,

Sau eu, vre-un colt de paradis

Pe care-n vise să te-aşez.

Nu vreau să fiu o adiere ...

Să-ţi mângâi buzele c-un zbor,

Ci un sărut să pun pe ele

De câte ori îmi este dor.

Şi nici vre-o stea ce stă la geam

Să-ţi vadă tainele din nopţi,

Eu vreau în braţe să te am

Să sorb pe rând din nurii copţi.