Sandu: Flori de gheaţă

luni, 17 februarie 2014

Cad primii fulgi la fel ca-n noaptea noastră

Întâia noapte în care ne-am iubit.

Mereu îmi amintesc, când florile de gheaţă

Îmi cântă la ureche cu glasul tău, şoptit.

Privesc focul mocnind ce oglindeşte-n geamuri

Se-ngână şi dansează în flăcări fără grai

Şi lumânări-i curge făclia printre ramuri

Dându-ţi chipul tău într-un decor de rai.

La fel ca şi atunci, e linişte, în noapte

Doar inima-ţi aud şi gândul şovăind

Ş-acum mai simt căldura ce-o sufli tu prin şoapte

Şi-n licărul din ochi, perzandune iubind.

Domneşte printre fulgi, pălind a lui lumină

Un lampadar tăcut cu pleoape de omăt

Mă pierd şi urc mai sus prin fulgi s-ajung la lună

Te simt cum mă ridici, din amintiri mă-mbăt.

Nu poate fi doar vis, iţi simt şi răsuflarea

Sărutu-i înca viu pe buzele îngheţate

Mă-ntreb de-ai prins şi tu un strop din mângâierea

Ce curge-n fulgii mari din clipele uitate.

Mi-e dor de tine acum, iubire îngheţată

Te-aş strânge iar la piept, să-mi dai căldura ta

Ţi-aş da sărut o noapte şi-mbrăţişarea caldă

Căci ninge cu iubire, e iubirea ta.

Să ţin-o veşnicie, florile de gheaţă

Pe gura mea lipite, ca un sărut etern

Să cante-a lor baladă şi dincolo de viaţă

Cu glasul tău încet, în palmă să-l aştern.

Sandu