Trăiesc !

Angelina Nădejde

Sufletul meu,

un câmp de maci

înfloriţi,

striviţi de copitele cailor

ce mi-au trecut în galop

prin viaţă.

Le-au fost lăsate slobode frâiele

rănind şi iar rănind petalele

prin cuvinte şi fapte.

Iar el,

sufletul,

câmp însângerat la apusul soarelui,

ajuns altar de jertfă

şi-a pierdut scânteierea.

Doar fumegă,

semn că ar fi ars

cândva

precum soarele.

Din când în când

luminat,

mângâiat de poezie

cum luna îşi mângâie cerul,

primeşte strălucire de la cei

cu care îmi împărtăşesc

trăirile prin vers.

Dimineaţa,

petalele spălate de roua

cuvintelor voastre

îşi revin şi continuă

să trăiască

şi iar să trăiască!