Aura Popa
 Nu
pot să-ţi fiu şi nu te caut
 În
niciun gând robit de dor.
 Nu-ţi
sunt vioară, nu-ţi sunt flaut
 Nu-ţi
sunt nici sete, nici izvor
 Nici
oază în deşertul fricii,
 Nici
nălucire-n lan de vers.
 Astăzi
sunt mare de capricii
 Cu
mine-ntregul univers
 Se
molipseşte de negaţii
 Şi
scutură zăpezi de „nici”
 Peste
câmpii de peroraţii.
 Azi
toate umbrele-mi sunt mici.
 Ce
vreau? Să fiu doar eu cu mine
 Când
crezul mi-l mărturisesc
 Şi
dependenţa pentru tine.
 Ce
sper? Că deja îţi lipsesc…

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu