Aura Popa
Nu
pot să-ţi fiu şi nu te caut
În
niciun gând robit de dor.
Nu-ţi
sunt vioară, nu-ţi sunt flaut
Nu-ţi
sunt nici sete, nici izvor
Nici
oază în deşertul fricii,
Nici
nălucire-n lan de vers.
Astăzi
sunt mare de capricii
Cu
mine-ntregul univers
Se
molipseşte de negaţii
Şi
scutură zăpezi de „nici”
Peste
câmpii de peroraţii.
Azi
toate umbrele-mi sunt mici.
Ce
vreau? Să fiu doar eu cu mine
Când
crezul mi-l mărturisesc
Şi
dependenţa pentru tine.
Ce
sper? Că deja îţi lipsesc…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu