Parintele CLEOPA (3)

RUGACIUNE SI ASCULTARE

Pe cand era la oi, fratele Constantin a citit intr-o carte ca orice calugar trebuie sa citeasca cele sapte Laude. De aceea le-a invatat pe de rost. Dar nu putea sa le zica, caci oile il necajeau. Atunci s-a dus la parintele staret Ioanichie si i-a spus ca nu poate face Ceasurile (Laudele). Iar staretul l-a intrebat: ''Cu a cui binecuvantare le-ai invatat si cine te-a pus sa faci Ceasurile? Tu sa citesti Rugaciunile de dimineata si Acatistul Maicii Domnului, iar seara Rugaciunile spre somn si Paraclisul Maicii Domnului, si in tot timpul sa zici ''Doamne Iisuse…''. Iar Ceasurile le savarseste Biserica pentru toti, caci se citesc zilnic la strana''.

CUM S-A VINDECAT FRATELE CONSTANTIN

Într-o primavara Constantin a avut hemoragie, fiind bolnav de plamani. Atunci Parintele Galaction, care raspundea de stana, l-a trimis sa scoata radacini de urzica, sa le fiarba si sa bea zeama. Facand asa, s-a vindecat.

Dupa mai multi ani, ajungand staret la Sihastria, s-a dus la Bucuresti cu unele treburi si a vorbit credinciosilor in aceeasi zi in patru locuri. Stiind ca a fost bolnav de plamani, o credincioasa s-a mirat de unde are atata putere si l-a dus la doctorul Atanasiu, care, facandu-i raze, l-a intrebat: ''Ce ai facut matale, parinte, ca ti-a crescut un plaman nou?'' Iar parintele i-a spus cum a baut zeama de radacini de urzici si cu ajutorul lui Dumnezeu s-a facut sanatos.

O MINUNE A SFÂNTULUI IOAN CEL NOU

Odata, fratele Constantin a plecat peste munte la sora sa, Ecaterina, de la Manastirea Agapia Veche. În padure, la locul numit Poiana Trapezei, s-a vazut inconjurat de o turma mare de porci mistreti, fiind amenintat de moarte. Vazand ca se apropie de el, a inceput sa cante cu voce tare condacul Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava: ''Aparatorului si sprijinitorului crestinatatii…''.

În clipa aceea nu a mai vazut nimic in jurul sau. Dupa ce a mai urcat putin si a ajuns in varful dealului, de spaima si de oboseala a cazut la pamant. Dupa ce si-a revenit, cu mare greutate a ajuns la Manastirea Agapia Veche.

ÎNTÂLNIREA CU RASOFORUL ILIE IACOB  (SFÂNTUL IOAN IACOB DE LA NEAMT)

Cuviosul Ioan Iacob de la Neamt a intrat in viata monahala mai intai la Manastirea Neamt, in anul 1933, fiind orfan de ambii parinti. Staretul Manastirii Neamt de atunci era Episcopul Nicodim Munteanu, viitorul Patriarh al Romaniei.

Episcopul Nicodim, dupa ce l-a binecuvantat si l-a inchinat la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului din biserica lui Stefan cel Mare, i-a randuit sa faca ascultare la farmacia manastirii cu monahul Iov, care ducea viata sfanta. Apoi a fost numit ajutor de bibliotecar al Manastirii Neamt unde se ingrijea de buna pastrare a vechilor manuscrise si dadea carti pentru citit monahilor din obstea lavrei si a schiturilor din imprejurimi.

La acest cuvios frate, ajuns mai tarziu la Locurile Sfinte, venea si fratele Constantin Ilie de la Schitul Sihas-tria sa ceara carti duhovnicesti din biblioteca manastirii. Odata, prin anul 1934, fratele Constantin a imprumutat de la rasoforul Ilie Iacob cartea ''Alfavita sufleteasca'', scrisa de Sfantul Dimitrie al Rostovului. În vara aceluiasi an, rasoforul Ilie, venind la Sihastria impreuna cu economul marii lavre, l-a intrebat pe fratele Constantin, care pastea oile pe vale:

- Frate Constantin, ai terminat de citit cartea ''Alfavita sufleteasca''?

- Mai am de citit putin si, dupa ce termin, o aduc la biblioteca.

- Bine, frate Constantin, Dumnezeu sa-ti ajute pe calea mantuirii! La Manastirea Neamt sunt multe carti sfinte. Citeste-le acum cat esti tanar, ca la batranete vei avea alte griji!…

PLECAREA LA ARMATA

În anul 1935, fratele Constantin Ilie a fost chemat la armata. Deci, lasand oile pe munte, a coborat in schit, s-a spovedit la parintele egumen, s-a impartasit cu Trupul si Sangele Domnului si, dupa ce s-a rugat indeajuns, a cerut binecuvantare si a plecat la Botosani, fiind incorporat intr-un regiment de transmisiuni.

Acolo a continuat cu rugaciunea si cu infranarea. A facut si o cerere speciala precum ca este vietuitor de manastire si nu are voie sa manance carne. Comandantul regimentului i-a aprobat sa ia de la cantina ceea ce ii convine. Iar el s-a infranat si s-a rugat mult si de aceea, cat timp a fost in armata, nu a avut nici o necuratie trupeasca in somn.

Multa vreme a purtat haina monahala in cadrul armatei, fiind randuit la infirmerie. Aici ajuta pe cei bolnavi, isi facea pravila randuita, se ocupa de curatenie si era cinstit de toti, atat de ofiteri, cat si de soldati. 

Comandantul regimentului se bucura de prezenta sa si il proteja intru toate, caci facea rugaciune seara si dimineata in capela regimentului cu soldatii, iar in sarbatori ii ducea pe toti la biserica. Astfel multi se bucurau de prezenta si de viata sa inchinata lui Hristos.

De aceea, de multe ori era pus de cadrele militare sa vorbeasca celorlalti soldati. Chiar si ofiterii se adunau sa-l asculte si multi se foloseau de cuvintele lui.

În cazuri speciale, cand unii soldati bolnavi aveau nevoie urgenta de preot, fratele Constantin le aducea preotul militar sa-i spovedeasca si sa-i impartaseasca. Ba unii dintre ei ii cereau sfat duhovnicesc, cum ar putea sa intre si ei in viata monahala.

La terminarea stagiului militar, i s-a propus sa ramana in cadrul armatei: ''Stai aici, caci cu memoria pe care o ai, vei ajunge general!'' Dar el a refuzat, spunand ca este ''soldat in armata lui Hristos, Împaratul Împa-ratilor''.


În anul 1936, tanarul caporal Constantin Ilie, fiind eliberat din armata, s-a reintors din nou la Schitul Sihastria, dand lauda lui Dumnezeu si Maicii Domnului pentru toate.