Bunget Marin
primăverile
vin
din
adâncuri de ierni
din
gânduri pe care începi să le cerni
din
zăpezi colorate
mult
cântate de om
crescute-n
miracolul vieţii din pom
preschimbate-n
petale
în
fir de iubire
în
scrieri de dor... într-o altă simţire
şi
curg peste noi
peste
viu şi culoare
căderea
lor lasă priviri temătoare
de
curgerea lumii
de
fructul rămas
zămislit
peste timp să mai fac'-un popas
mă
tem de petale
de
cântul lor mut
mă
tem că nicicând n-am să-nvăţ să le-ascult
de
urma lăsată în gând
de
unicul lor adevăr
mă
tem doar de cele rămase prin păr.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu