Îți va fi dor, atât de dor de mine ...

Jurca Marinela Florina

Mă vei căuta, în frunza ruginită,

ce vântu-a smuls-o, din copacul ei !

Mă vei căuta, în roua dimineții,

când dor ție-ți va fi, dor ... de ochii mei !

Mă vei căuta, mereu prin amintire,

cu amintirea-mi, rana-ți vei pansa !

Mă vei căuta, și-ai da arvună zile ...

O clipă să mă ai, din nou în preajma ta !

Mă vei căuta, târziu mă vei căuta ...

Când eu plecată am să fiu !

Mă vei căuta, plângând mă vei striga ...

Dar n-am s-aud, căci va fi prea târziu !

Ai să mă cauți, neobosit prin viață ...

Ai să mă cauți, dar nu mă vei găsi !

Ai să mă cauți, ai să-mi cerșești iubire ...

Și ai să plângi, nu te mai pot iubi !

Ai să mă cauți, într-un trecut uitat ...

În care împreună, noi doi ne-am rătăcit !

Ai să mă cauți, că-ți va fi dor de mine ...

Dar înapoi, eu n-am să mă mai uit !

Îți va fi dor, de clipele cu mine ...

Când noaptea stelele pe cer, le număram !

Îți va fi dor, doar să mă știi cu tine ...

Fiindcă eu te iubeam !

Îți va fi dor, când frunze ruginite ...

De-a mea tristețe, îți va aminti !

Îți va fi dor, atât de dor de mine ...

Când eu ... nu voi mai fi !

Mă vei căuta, când sufletul te doare ...

În tristul meu poem, în el mă vei găsi !

Mă vei căuta, și-n paginile goale ...

Însă de-acol, eu nu îți voi vorbi !

Mă vei căuta, în rândurile scrise ...

Și-n fiecare, tu mă vei găsi !

Mă vei căuta, în lacrimile stinse ...

Dar eu ... nu voi mai fi !